24:1 În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
În anul al nouălea. Al robiei lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2), şi anume, 589/588 î.Hr. Data aceasta este aceeaşi ca cea din 2Regi 25,1; Ieremia 39,1-2; 52,4-5. Ziua a fost evident ţinută după aceea de către iudei ca zi de post (Zaharia 8,19).
Lunii a zecea. Ianuarie, 588 î.Hr., după calculul din primăvara sau din toamna anului (vezi p. 572).
24:2 Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim.
Scrie numele zilei. Profetului i se porunceşte să scrie ziua anumită când a făcut cunoscută solia sa, şi să o vestească drept aceea în care Nebucadneţar şi-a început atacul asupra Ierusalimului. Întrucât Babilonul era la o distanţă de vreo 500 de mile de Ierusalim, e aproape cu neputinţă ca vestea să fi putut ajunge la el prin vreun mijloc oarecare omenesc. Când deci, după aceea, captivii au primit informaţii, ei comparând datele, au avut dovada convingătoare cu privire la izvorul ceresc al soliilor lui Ezechiel.
24:3 Spune o pildă acestei case de îndărătnici, şi zi-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pune, pune cazanul, şi toarnă apă în el!
Pildă. Ebr. mashal (vezi Vol. III, p. 945). Nu ni se spune dacă Ezechiel doar a spus din gură pilda sau a înfăptuit actul simbolic. Pune cazanul. Pare să fie o referire la ilustraţiile din cap. 11,3-7, deşi cu aplicaţie diferită.
24:4 Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.
Pune bucăţi. Iudeii înşişi. Bucăţile cele bune probabil reprezintă clasele superioare, sau menţionarea diferitelor părţi poate că nu e pentru a arăta anumite clase, ci numai pentru a arăta că toţi, chiar şi cei mai buni, vor fi cuprinşi în ruină.
24:5 Alege ce e mai bun din turmă, şi pune lemnele grămadă sub cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare, şi să fiarbă şi oasele din el.
Grămadă. Ebr. dur, ,,a grămădi în ceruri”.
Lemne. O uşoară modificare dă sensul de ,,oase” (comp. v. 10). Şi oasele, înainte de a li se extrage grăsimea, pot fi folosite drept combustibil.
24:6 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Vai de cetatea cea setoasă de sânge, cazanul cel plin de rugină, şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el unele după altele, fără să trageţi la sorţi.
Rugină. Aşa traduce cuvântul şi LXX. Cetatea însăşi reprezentată de cazan, este, ca să zicem aşa, roasă de rugină.
Unul după altul. Însemnând că locuitorii Ierusalimului vor fi doborâţi de moarte sau luaţi în captivitate.
24:7 Căci sângele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-a pus pe stânca goală, nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere apoi cu ţărână.
Stânca goală. Sau ,,Pe vârful unei stânci”. Arătând că faptele de silnicie ale Ierusalimului (vezi cap. 22,12-13; 23,37) fuseseră pe faţă şi fără ruşine (vezi Geneza 4,10; Iov 16,18; Isaia 26,21).
24:8 Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sângele pe stânca goală, pentru ca să nu fie acoperit.
Sângele. Adică, sângele ce urma să fie vărsat cu prilejul nimicirii Ierusalimului. Pedepsirea cetăţii urma să fie tot atât de cunoscută înaintea lumii cum erau şi păcatele ei.
24:9 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Vai de cetatea cea setoasă de sânge! Vreau să fac un rug mare!
Verset ce nu a fost comentat.
24:10 Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertura groasă, ca să se ardă şi ciolanele.
Fierbe bine. Ebr. tamam, literal ,,a completa”, ,,a duce la cap”. Traducerea ,,fierbe bine” este interpretativă, dar probabil dă ideea care s-a avut în vedere.
Fă. Ebr. raqach, o formă a verbului care e folosită pentru a arăta amestecarea ingredientelor uleiului de uns (Exod 30,33.35). Sensul este aici nesigur. LXX redă expresia prin ,,ca fiertura să scadă”.
24:11 Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbânte arama, să i se topească murdăria dinăuntru, şi să i se şteargă rugina.
Gol. Cetatea fără locuitorii ei. Focul trebuie să continue până când rugina e mistuită. Cetatea însăşi urma să fie nimicită.
Versetele 11-14 arată nereuşita încercărilor de mai înainte de a produce o reformă şi prezintă certitudinea şi deplinătatea judecăţilor ce ameninţau să vină.
24:12 Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc,
Verset ce nu a fost comentat.
24:13 şi tu doreşti iarăşi nelegiuire în spurcăciunea ta! Pentru că am vrut să te curăţ şi nu te-ai făcut curată, nu vei mai fi curăţită de spurcăciunea ta până Îmi voi potoli mânia asupra ta.
Verset ce nu a fost comentat.
24:14 Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
24:15 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvântul. Începe o nouă secţiune, care nu e legată direct cu parabola din v. 11-14.
24:16 Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi, şi să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.
Îţi voi răpi. Ezechiel e informat că soţia lui, pe care o iubeşte din toată inima, e pe moarte. Nu e cazul să deducem din vorbirea folosită aici că moartea ei era rezultatul unei lovituri directe dată de Dumnezeu. Soţia lui se poate să fi fost de ceva vreme bolnavă şi se poate ca Dumnezeu să-l fi înştiinţat de apropierea morţii ei. În mod figurat, adesea se spune că Dumnezeu face, ceea ce permite sau nu împiedică (2Cronici 18,18). Satana e autorul păcatului, suferinţei şi morţii (vezi DA 24, 470, 471). Totuşi lui Dumnezeu îi face plăcere să ia ceea ce vrăjmaşul aduce asupra noastră pentru a ne amărî, şi să le facă să servească unui scop bun (vezi Romani 8,28; DA 471). Aici, pierderea dorinţei ochilor lui Ezechiel era folosită pentru a imprima puternic în mintea poporului solia divină.
Experienţa lui Ezechiel accentuează puternic învăţătura că angajarea în slujba lui Dumnezeu nu înseamnă imunitate faţă de suferinţă şi nenorocire. Uneori pare că solii lui Dumnezeu sunt mai amarnic asaltaţi decât alţii care nu sunt angajaţi activ în lucrarea creştină. Multe dezastre au lovit pe aceia care şi-au dedicat viaţa în câmpuri misionare depărtate. Moarte neaşteptată sau boală grea a venit uneori asupra unor asemenea fiinţe dedicate. Nenorocirile acestea nu ar trebui să fie considerate ca lovituri ale judecăţii cereşti. Ele sunt rezultatele lucrării lui Satana. Vrăjmaşului trebuie să-i fie îngăduită o măsură de acces la suflete astfel încât la vremea sfârşitului să nu poată declara că nu i s-a dat un bun prilej. Principiul acesta e demonstrat în viaţa lui Iov. Totuşi când vrăjmaşul aduce suferinţă, lui Dumnezeu îi place să facă marea întristare să lucreze spre bine, spre curăţirea celor care rămân (vezi DA 471).
24:17 Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba, şi nu mânca pâinea de jale!
Nu plânge. Sau ,,nu te jeli”. Semnele obişnuite ale doliului trebuiau să fie evitate (vezi Iosua 7,6; 1Samuel 4,12; 2Samuel 15,30.32; Isaia 20,2; Mica 3,7).
Pâinea de jale. Probabil o referire la mâncarea funerară (vezi Deuteronom 26,14; Ieremia 16,7; Osea 9,4).
24:18 Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise.
Vorbisem. Ce a vorbit profetul nu ni se spune. Poate că a împărtăşit concetăţenilor săi vestea tragică cu privire la moartea soţiei sale.
24:19 Poporul mi-a zis: Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?
Ce înseamnă pentru noi? Acţiunile curioase ale lui Ezechiel au trezit nădăjduitul spirit de cercetare.
24:20 Eu le-am răspuns: Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
24:21 Spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pângări Locaşul Meu cel sfânt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.
Voi pângări locaşul Meu. Sanctuarul, dorinţa ochilor poporului, urma să fie pângărit şi distrus. Picioarele nesfinte ale Neamurilor urmau să calce prin locurile cele mai sfinte ale lui, unde nici preoţii nu aveau voie să meargă.
Lucrul iubit de voi. Mai multe manuscrise ebraice zic: ,,dorinţa sufletului nostru”.
24:22 Şi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale,
Verset ce nu a fost comentat.
24:23 veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi tânji pentru nelegiuirile voastre, şi vă veţi văita între voi.
Veţi tânji. Ebr. maqaq, literal ,,a se strica”, ,,a putrezi”.
24:24 Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.
Ezechiel. Aceasta este singura împrejurare, în afară de cap. 1,3, în care Ezechiel să vorbească despre sine pe nume. Exemple paralele de scriitori sacri care introduc propriile lor nume sunt Isaia 20,3 şi Daniel 8,27.
24:25 Tu, însă, fiul omului, în ziua când le voi răpi ceea ce face tăria lor, bucuria şi fala lor, ce le este scump ochilor şi lucrul iubit de ei, pe fiii şi fiicele lor,
Verset ce nu a fost comentat.
24:26 în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale.
Verset ce nu a fost comentat.
24:27 În ziua aceea, ţi se va deschide gura o dată cu a fugarului, vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul.
În ziua aceea. Ezechiel este informat că atunci când va auzi despre căderea cetăţii (vezi comentariul la cap. 33,21-22) limba i se va dezlega (vezi cap. 3,26-27).