20:40 Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi închina.
În muntele Meu cel sfânt. Adică, Muntele Sion, numit şi ,,muntele cel înalt al lui Israel” aici şi în capitolul 17,23 (vezi Psalmi 2,6; Isaia 2,2-4; Mica 4,1-3). Potrivit cu versetul 39 al acestui capitol, aceia care preferau idolii lor, urmau să fie lăsaţi să meargă pe căile lor rele. Aici aceia care sunt rămaşi sunt arătaţi ca readuşi în ţara lor şi slujind cu credincioşie Dumnezeului lor.
Toată casa lui Israel. Făgăduinţele pline de slavă erau pentru toţi, indiferent de afilierea la triburi. Totuşi, chemarea era individualizată şi aplicată numai la aceia care erau dispuşi să accepte legătura noului legământ.
Voi cere darurile voastre. Legea rituală urma să fie încă în vigoare după restaurare şi prin urmare aici nu se face referire în primul rând la Era Creştină. Şi nici restaurarea sub Zorobabel nu urma să împlinească această profeţie. Ea este una din făgăduinţele condiţionate de slavă viitoare care nu s-au realizat pentru că Israel niciodată n-a părăsit păcatele sale. Dacă condiţiile ar fi fost împlinite, întreaga lume ar fi putut să fie pregătită pentru venirea lui Mesia, şi cât de deosebită ar fi putut să fie desfăşurarea istoriei (vezi p. 28-30)!