20:26 I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc pe toţi întâii lor născuţi; am vrut să-i pedepsesc astfel, şi să le arăt că Eu sunt Domnul.
I-am spurcat. Expresia aceasta trebui să fie înţeleasă în armonie cu expunerea din versetul
25. Dumnezeu de fapt nu a spurcat poporul; El numai a permis ca ei să sufere consecinţele propriei lor purtări. În vorbirea figurată biblică se spune adesea Dumnezeu că face ceea ce îngăduie să fie făcut sau ceea ce nu împiedică. Unele versiuni ca a lui Luther şi a lui Van Ess introduc ideea permisivă direct în traducerile lor: ,,Am îngăduit ca ei să fie spurcaţi”, etc.
Treceau prin foc. Vezi comentariul la cap. 16,20.