Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Ezechiel

Ezechiel 20:12


20:12 Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.

Le-am dat şi Sabatele Mele. Nu că Sabatul a fost rânduit întâia dată la Sinai deoarece existase de la creaţiune (Geneza 2,1-3); ci că acolo fusese poruncit din nou. Cuvântul ,,adu-ţi aminte” din porunca a patra implică existenţa lui mai timpurie (vezi Exod 16,22-28; PP 258). Decalogul (Exod 20,8-11) prezintă marile fapte ale istoriei creaţiunii ca temei al Sabatului. Dumnezeu a creat ,,cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele” în şase zile literale (vezi comentariul la Geneza 1,5). În ziua a şaptea S-a odihnit, şi a pus ziua deoparte ca zi de odihnă pentru toată omenirea (Marcu 2,27). Păzirea Sabatului este deci o indicaţie, un semn, că acela care onorează ziua, recunoaşte pe Iehova ca Dumnezeu al său, deoarece aceste fapte ale creaţiunii poartă numai semnătura Lui. Ţinerea zilei nu se întemeiază pe vreo împărţire naturală a timpului în cicluri săptămânale, ci pe porunca expresă a lui Dumnezeu, şi pe credinţa în revelaţia lui. Oamenii pot argumenta că scopurile folositoare ale Sabatului pot fi tot atât de bine realizate şi într-o altă zi. Totuşi, Dumnezeu a specificat o anumită zi. El a poruncit să o sfinţim, s-o păstrăm liberă de treburi lumeşti şi de plăceri personale (Isaia 58,13). De această obligaţie oamenii nu pot fugi fără a primi pedeapsă.

Profeţiile din Apocalips 12-14, arată clar că Sabatul va fi punctul îndeosebi controversat în zilele care preced venirea Fiului omului (vezi GC 605). Rămăşiţa lui Dumnezeu va fi deosebită prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu (Apocalips 22,17; 14,12), inclusiv porunca Sabatului. În acelaşi timp, puteri religioase apostate vor înălţa un sabat fals şi vor cere ascultare de el. Oamenii vor fi chemaţi să hotărască între Sabatul Domnului şi Sabatul înlocuitor, sau ziua întâia a săptămânii. Ţinerea Sabatului va deveni astfel din nou o probă distinctivă şi va constitui un semn (chemat un sigiliu, Apocalips 7) al adevăraţilor închinători (vezi GC 640).