Printable ModeEzechiel, 20
|
20:1 În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul, şi au şezut jos înaintea mea. Al şaptelea an. Al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2), adică anul 591/590 î.Hr. (vezi p. 568). Această nouă dată, se aplică la capitolul 20,1 la 23,4 (vezi cap. 24,1). Unitatea seriei celei noi de solii este arătată de întreita repetare a expresiei: ,,Vrei să-i judeci” (capitolele 20,4; 22,2; 23,36). Au venit să întrebe. Natura întrebării lor nu este arătată. Fără îndoială ei doreau să ştie ce solie avea să le dea Domnul în această criză prezentă. 20:2 Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Verset ce nu a fost comentat. 20:3 Fiul omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Să Mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu. Nu Mă voi lăsa să fiu întrebat. Dumnezeu niciodată nu retrage lumina de la cercetătorul sincer. Dar dacă cercetătorul refuză să umble în lumina deja descoperită, a cere o lumină suplimentară devine o încumetare. Oamenii, adesea caută mai multă lumină, în nădejdea evitării vreunei datorii neplăcute pe care Dumnezeu le cere să o îndeplinească (vezi 2Tesaloniceni 2,10.11). 20:4 Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinţilor lor! Pune-le înainte. Sau ,,Fă-i să cunoască”. Profetul este îndemnat să povestească din nou istoria trecută a lui Israel. Cu acest capitol poate fi comparat Neemia 1, Psalmi 78, şi cuvântarea lui Ştefan raportată în Faptele Apostolilor capitolul 7. 20:5 Spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa casei lui Iacov, şi M-am arătat lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei, şi am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Aşa vorbeşte Domnul. Versetele 5-9 sunt o tratare a perioadei egiptene din istoria lui Israel. Când am ales. Vezi Deuteronom 4,37; 7,7. Mi-am ridicat mâna. Semnul unui jurământ (vezi Geneza 14,22; Deuteronom 32,40; Apocalips 10,5.6). Aceeaşi expresie apare în Ezechiel 20,6.25.23.42. M-am arătat lor. Vezi Exod 4,29-31. 20:6 În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară, pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările. Lapte şi miere. Vezi comentariul la Exod 3,8. Cea mai frumoasă dintre toate ţările. Sau ,,Slava tuturor ţărilor” . O expresie descriptivă întrebuinţată numai de Ezechiel. Isaia numeşte Babilonul, ,,podoaba împăraţilor” (,,slava împăraţilor”, KJV) (Isaia 13,19). 20:7 Atunci le-am zis: Lepădaţi fiecare urâciunile care vă atrag privirile, şi nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Verset ce nu a fost comentat. 20:8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea, şi n-au vrut să Mă asculte. Nici unul n-a lepădat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului. S-au răzvrătit împotriva mea. Istoria nu pomeneşte de o astfel de răzvrătire în Egipt. Totuşi, înclinaţia poporului către obiceiurile idolatre ale Egiptului este amintită în Iosua 24,14; comp. PP 259. Când a venit prilejul de a părăsi Egiptul, mulţi au fost îndărătnici în a pleca (PP 260). 20:9 Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau, şi în faţa cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din ţara Egiptului. Numele Meu. aici este dat temeiul purtărilor îndurătoare ale lui Dumnezeu. Oamenii nu trebuiau să se măgulească cu gândul că vreo bunătate a lor personală meritase aceste favoruri (vezi Numeri 14,11-20; Deuteronom 9,28; Ieremia 14,7.21). 20:10 Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului, şi i-am dus în pustie. În pustie. Versetele 10-22 trec în revistă a doua perioadă a istoriei lui Israel, şi anume, viaţa din pustie. 20:11 Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele. Să trăiască prin ele. Compară Galateni 3,12. Din Ezechiel 20,11 trebuie să tragem concluzia că tot ceea ce se cerea era o păzire externă, tehnică şi de datorie a unor anumite precepte. Dumnezeu dorea ca ascultarea omului să fie mânată de iubire şi de o apreciere inteligentă a caracterului lui Dumnezeu. Totuşi, din lipsă de instruire spirituală, Israel la început n-a fost în stare să intre în această legătură mai înaltă. Cu toate acestea, Dumnezeu a plănuit să ducă poporul la o astfel de experienţă, cât mai repede posibil. N-a fost niciodată planul Său ca, în decursul perioadei Vechiului Testament, oamenii să aibă o pricepere atât de limitată a planului mântuirii (vezi comentariul la cap. 16,60). 20:12 Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc. Le-am dat şi Sabatele Mele. Nu că Sabatul a fost rânduit întâia dată la Sinai deoarece existase de la creaţiune (Geneza 2,1-3); ci că acolo fusese poruncit din nou. Cuvântul ,,adu-ţi aminte” din porunca a patra implică existenţa lui mai timpurie (vezi Exod 16,22-28; PP 258). Decalogul (Exod 20,8-11) prezintă marile fapte ale istoriei creaţiunii ca temei al Sabatului. Dumnezeu a creat ,,cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele” în şase zile literale (vezi comentariul la Geneza 1,5). În ziua a şaptea S-a odihnit, şi a pus ziua deoparte ca zi de odihnă pentru toată omenirea (Marcu 2,27). Păzirea Sabatului este deci o indicaţie, un semn, că acela care onorează ziua, recunoaşte pe Iehova ca Dumnezeu al său, deoarece aceste fapte ale creaţiunii poartă numai semnătura Lui. Ţinerea zilei nu se întemeiază pe vreo împărţire naturală a timpului în cicluri săptămânale, ci pe porunca expresă a lui Dumnezeu, şi pe credinţa în revelaţia lui. Oamenii pot argumenta că scopurile folositoare ale Sabatului pot fi tot atât de bine realizate şi într-o altă zi. Totuşi, Dumnezeu a specificat o anumită zi. El a poruncit să o sfinţim, s-o păstrăm liberă de treburi lumeşti şi de plăceri personale (Isaia 58,13). De această obligaţie oamenii nu pot fugi fără a primi pedeapsă. Profeţiile din Apocalips 12-14, arată clar că Sabatul va fi punctul îndeosebi controversat în zilele care preced venirea Fiului omului (vezi GC 605). Rămăşiţa lui Dumnezeu va fi deosebită prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu (Apocalips 22,17; 14,12), inclusiv porunca Sabatului. În acelaşi timp, puteri religioase apostate vor înălţa un sabat fals şi vor cere ascultare de el. Oamenii vor fi chemaţi să hotărască între Sabatul Domnului şi Sabatul înlocuitor, sau ziua întâia a săptămânii. Ţinerea Sabatului va deveni astfel din nou o probă distinctivă şi va constitui un semn (chemat un sigiliu, Apocalips 7) al adevăraţilor închinători (vezi GC 640). 20:13 Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc. S-a răzvrătit împotriva mea. În ce priveşte un exemplu istoric de răzvrătire al lui Israel împotriva poruncilor lui Dumnezeu în pustie vezi Exod 32,1-6. Cu privire la călcarea Sabatului sunt raportate două cazuri (Exod 16,27; Numeri 15,32). 20:14 Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt. Am avut în vedere Numele Meu. Din cauza Numelui Său, Dumnezeu nu a nimicit deplin poporul, ci doar a exclus generaţia aceea de la posedarea Canaanului (Numeri 14,29-33). Pentru cazuri de idolatrie în peregrinările lor în pustie vezi Amos 5,25.26; Fapte 7,42.43. 20:15 Chiar şi în pustie Mi-am ridicat mâna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărâsem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă din toate ţările; Verset ce nu a fost comentat. 20:16 şi aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele, şi pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor. Verset ce nu a fost comentat. 20:17 Dar m-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit, şi nu i-am stârpit în pustie. Verset ce nu a fost comentat. 20:18 Atunci am zis fiilor lor în pustie: Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, şi nu vă spurcaţi cu idolii lor! Fiilor lor. Versetele 18-26 trec în revistă a treia parte a istoriei lui Israel – generaţia care a crescut în pustie sub influenţa legiuirii şi a instituţiilor date la Sinai. Poporul era serios avertizat să fugă de păcatele părinţilor lor. Cuvântările din Deuteronom au fost adresate generaţiei aceleia. 20:19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le. Verset ce nu a fost comentat. 20:20 Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Sfinţiţi Sabatele Mele. Vezi comentariul la v. 12. Sabatul a fost declarat anterior ca un semn ,,că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc”. Aici este un semn ,,ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”. Sabatul, revenind cu regularitate la fiecare a şaptea zi, avea ca scop să păstreze pururi în amintire pe Dumnezeu (vezi PK 182). Dacă Sabatul ar fi fost pururi păzit aşa cum intenţiona Dumnezeu, gândurile şi afecţiunile omului ar fi fost îndreptate către Creatorul ca obiect al respectului şi cultului şi nu ar fi fost niciodată vreun idolatru sau ateu (vezi PP 336). Pentru alte cazuri ale formei plurale, ,,sabate”, vezi Exod 31,13; Levitic 23,38. 20:21 Dar fiii s-au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit şi n-au împlinit poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustie. Fiii s-au răzvrătit. Fiii au urmat exemplul părinţilor lor. Dovezi istorice se găsesc în Numeri 15-17. Dumnezeu ameninţa să distrugă întreaga adunare (Numeri 16,21-45), dar se oprise de la aceasta din cauza Numelui Său. 20:22 Dar Mi-am tras mâna înapoi, şi am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt. Verset ce nu a fost comentat. 20:23 În pustie, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei, şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri, şi să-i risipesc în felurite ţări, Să-i risipesc. Ameninţarea aceasta ar trebui să fie înţeleasă în lumina avertizărilor din Levitic 26,33; Deuteronom 4,27; 28,64. Exilul prezis nu a venit asupra acelei generaţii imediat. Au trecut multe generaţii până când pedeapsa să fie în realitate aplicată în plinătatea ei. Pe vremea profeţiei lui Ezechiel ea fusese împlinită în parte şi era pe punctul de a fi împlinită deplin. 20:24 pentru că n-au împlinit poruncile Mele, şi au lepădat învăţăturile Mele, au pângărit Sabatele mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor. Verset ce nu a fost comentat. 20:25 Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască. Legi care nu erau bune. Acestea nu erau ,,legile… pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele” (versetul 11). Ele nu sunt nici o parte a legii lui Moise. Lucrul acesta este evident din referirea la consacrarea copiilor la Moloh din versetul 26. Legile pe care poporul le adoptase şi care nu erau bune, veneau de la păgânii din jurul lor. Dar cum se poate spune că Dumnezeu li le-a dat? În vorbirea figurată biblică, multe fapte sunt atribuite lui Dumnezeu, nu cu ideea că în realitate le săvârşeşte, ci din punctul de vedere al faptului că în atotputernicia şi atotştiinţa Lui nu le împiedică. O înţelegere a acestui principiu ne ajută să explicăm multe din declaraţiile în aparenţă contradictorii, care par să contrazică pe de-a întregul învăţătura Bibliei conform căreia, caracterul lui Dumnezeu este curat şi sfânt (vezi Isaia 63,17; 2Tesaloniceni 2,11.12). S-au făcut încercări de a aplica acest text la mulţimea de ceremonii şi de rânduieli ale legii mozaice, care, dacă Israel ar fi fost ascultător şi ar fi avut plăcerea să ţină poruncile lui Dumnezeu, nu ar fi fost cerute (vezi 5T 666, 667). Dar prevederile codului mozaic, cu greu pot fi numite ,,legi care nu erau bune” deoarece cele dintâi erau deja în existenţă când Ezechiel a făcut această declaraţie. În plus, legea ceremonială a fost dată de Hristos Isus, şi era vrednică de autorul ei divin. Pavel însuşi declară legea aceasta măreaţă. Lumina mai limpede pe care o posedă, acum nu ar trebui să ne determine să dispreţuim ceea ce fusese dat mai înainte în tipuri şi simboluri (vezi PP 367, 368). S-a sugerat de asemenea că ,,legile” descrise ca nefiind ,,bune” se referă la decretele de permisie ale Cerului prin care diferite naţiuni păgâne au oprimat succesiv poporul lui Dumnezeu (vezi comentariul la Daniel 4,17). Aceasta a fost cazul în repetatele invazii asiriene ale lui Iuda (Isaia 8,7; 10,5.6; comp. Isaia 5,25.26; 9,11.12; Amos 6,14), şi acum repetate sub Nebucadneţar (Isaia 47,5.6; comp. Isaia 42,24. 25; 60,10.15; Ieremia 1,11-16; 4,18; 5,15-19). 20:26 I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc pe toţi întâii lor născuţi; am vrut să-i pedepsesc astfel, şi să le arăt că Eu sunt Domnul. I-am spurcat. Expresia aceasta trebui să fie înţeleasă în armonie cu expunerea din versetul 25. Dumnezeu de fapt nu a spurcat poporul; El numai a permis ca ei să sufere consecinţele propriei lor purtări. În vorbirea figurată biblică se spune adesea Dumnezeu că face ceea ce îngăduie să fie făcut sau ceea ce nu împiedică. Unele versiuni ca a lui Luther şi a lui Van Ess introduc ideea permisivă direct în traducerile lor: ,,Am îngăduit ca ei să fie spurcaţi”, etc. Treceau prin foc. Vezi comentariul la cap. 16,20. 20:27 De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Părinţii voştri M-au batjocorit şi mai mult, arătându-se necredincioşi faţă de Mine. M-au batjocorit. Versetele 27-29 trec în revistă a patra perioadă a istoriei lui Israel – cea mai lungă dintre toate perioadele, începând cu întoarcerea în Canaan şi ajungând până în vremea proorocului. 20:28 Şi anume, când i-am dus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, şi ei şi-au aruncat ochii spre orice deal înalt şi spre orice copac stufos, acolo şi-au adus jertfele, acolo şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut, şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură. Verset ce nu a fost comentat. 20:29 Eu i-am întrebat: Ce sunt aceste înălţimi, la care vă duceţi? De aceea li s-a dat numele de înălţimi până în ziua de azi! Înălţimi. Ebraicul bamah, un cuvânt care înseamnă ,,loc înalt”, şi la fel tradus mai la începutul versetului acestuia. Unii sugerează un joc de cuvinte în limba ebraică, cuvântul tradus prin ,,mergi” ba’im, având un sunet asemănător cu bamah. Cu privire la ,,înălţimi" vezi comentariul la cap. 6,3. 20:30 De aceea spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voiţi voi să spurcaţi în felul părinţilor voştri şi să curviţi alergând după urâciunile lor? Voiţi voi să vă spurcaţi? Sau ,,Sunteţi voi spurcaţi?” . Profetul se adresează acum contemporanilor săi şi-i acuză de aceleaşi păcate care i-au caracterizat şi pe strămoşii lor. 20:31 Da, aducându-vă darurile de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeul, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi! Nu mă voi lăsa întrebat. Compară versetul 3. 20:32 Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei! Ca neamurile. Cu privire la dorinţa de a fi ,,ca toate neamurile” care sunt împrejur, vezi 1Samuel 8,5.20. Aici profetul citeşte aspiraţiile tainice ale celor ce îl întrebau şi combate fără eschivare ambiţiile lor josnice. Poate că se măguleau cu gândul că dacă ar fi putut să fie eliberaţi de răspunderea lor ca popor ales al lui Iehova ei ar fi putut scăpa de pedepsele aspre cu care-i ameninţa profetul. Se poate ca ei să fi crezut că dacă ar fi acceptat situaţia de păgâni, împreună cu răspunderile corespunzătoare mai mici, Iehova i-ar fi lăsat în pace. Dar aşa cum erau lucrurile, li se părea că mereu erau necăjiţi cu pedepse datorită lipsei lor de bunăvoinţă de a-şi împlini misiunea lor divină. Răspunsul vine că aceasta nicidecum nu va fi deoarece Israel stă într-o legătură foarte deosebită de aceea a păgânilor. Oamenii sunt trataţi după lumina şi privilegiile pe care le-au avut. Dumnezeu nu retrage uşor aceste privilegii şi nici nu părăseşte cu uşurinţă pe aceia pentru care a plănuit un destin ales. Ceea ce El intenţionează şi ceea ce El face pentru binele celor în cauză, aşa cum ei înşişi ar fi determinaţi să admită. Dumnezeu continuă să lucreze cu oricine se supune şi împlineşte planurile Sale, chiar dacă ar fi cu o rămăşiţă. Aceasta este tema profeţiei care urmează. 20:33 Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia. Mână tare. O expresie obişnuită în Pentateuh cu privire la faptele mari prin care Iehova a eliberat pe poporul Său de sub puterea Egiptenilor şi i-a scos din Egipt (Deuteronom. 4,34; 5,15; 7,19; etc.; comp. Exod 6,1.6). Dumnezeu este pe punctul de a realiza un nou exod. 20:34 Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia. Să-mi scoată. Versetele 34 şi 35 se referă la planul cel nou al lui Dumnezeu. Scoaterea nu duce imediat poporul în ţara lui. Mai întâi, ei trebuie să fie despărţiţi de oamenii în mijlocul cărora locuiesc. Nu li se va îngădui să fie ,,ca neamurile” (versetul 32). 20:35 Vă voi aduce în pustia popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi. Pustia popoarelor. Sau ,,a poporului”. Este îndoielnic dacă aici se face referire la vreo pustie materială, ca de pildă pustia arabă sau siriană. Termenul ,,pustia poporului” este vag. Prin contrast pustia cealaltă este descrisă ca ,,o singurătate plină de urlete înfricoşătoare” (Deuteronom 32,10), un loc de locuit al şerpilor şi al scorpionilor (Deuteronom 8,15). Din punct de vedere istoric, planul amintit aici de Ezechiel, n-a fost niciodată împlinit, cel puţin nu într-o măsură însemnată. Renaşterea spirituală pe care Dumnezeu căuta să o aducă la îndeplinire printre captivi nu s-a materializat. Dacă aceste scopuri s-ar fi realizat, şi dacă exilaţii care s-au înapoiat sub Ierubaal ar fi fost persoane reînviate spiritual, cât de deosebită ar fi fost istoria următoare a lui Israel! 20:36 Cum M-am judecat cu părinţii voştri în pustia ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, zice Domnul Dumnezeu. Verset ce nu a fost comentat. 20:37 Vă voi trece pe sub toiag, şi vă voi pune sub mustrarea legământului. Vă voi trece pe sub toiag. O ilustraţie cu păstorul care îşi numără şi alege turma (Levitic 27,32; Ieremia 33,13). La fel ca în Matei 25,33, păstorul desparte oile de capre. Ţara Israelului restaurat urmează să fie o ţară a dreptăţii şi cei răzvrătiţi nu urmează să intre în ea. 20:38 Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici şi pe cei ce nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sunt străini, dar nu vor merge iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul. Verset ce nu a fost comentat. 20:39 Acum, casa lui Israel, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Duceţi-vă şi slujiţi fiecare la idolii voştri! După aceea, Mă veţi asculta negreşit, şi nu veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare şi cu idolii voştri! Slujiţi fiecare. Compară Iosua 24,25. Dacă, după avertizare, oamenii continuă să refuze ascultarea, nu mai este nimic ce poate face Dumnezeu. Constrângerea este contrarie caracterului Său. Din care cauză El nu-i împiedică să servească idolilor lor. Vorbirea este asemănătoare cu aceea din Apocalips 22,11 care zice literal: ,,Cel nedrept să facă mai departe nedreptate şi persoana murdară să continue a fi murdară”. Iarăşi în Osea 4,17, profetul declară: ,,Efraim s-a lipit de idoli; lasă-l în pace”. Totuşi, astfel de decrete nu sunt fără sentimente de întristare. Mai adaugă profetul: ,,Cum să te dau Efraime? … Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă” (Osea 11,8). 20:40 Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi închina. În muntele Meu cel sfânt. Adică, Muntele Sion, numit şi ,,muntele cel înalt al lui Israel” aici şi în capitolul 17,23 (vezi Psalmi 2,6; Isaia 2,2-4; Mica 4,1-3). Potrivit cu versetul 39 al acestui capitol, aceia care preferau idolii lor, urmau să fie lăsaţi să meargă pe căile lor rele. Aici aceia care sunt rămaşi sunt arătaţi ca readuşi în ţara lor şi slujind cu credincioşie Dumnezeului lor. Toată casa lui Israel. Făgăduinţele pline de slavă erau pentru toţi, indiferent de afilierea la triburi. Totuşi, chemarea era individualizată şi aplicată numai la aceia care erau dispuşi să accepte legătura noului legământ. Voi cere darurile voastre. Legea rituală urma să fie încă în vigoare după restaurare şi prin urmare aici nu se face referire în primul rând la Era Creştină. Şi nici restaurarea sub Zorobabel nu urma să împlinească această profeţie. Ea este una din făgăduinţele condiţionate de slavă viitoare care nu s-au realizat pentru că Israel niciodată n-a părăsit păcatele sale. Dacă condiţiile ar fi fost împlinite, întreaga lume ar fi putut să fie pregătită pentru venirea lui Mesia, şi cât de deosebită ar fi putut să fie desfăşurarea istoriei (vezi p. 28-30)! 20:41 Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor. Verset ce nu a fost comentat. 20:42 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri. Verset ce nu a fost comentat. 20:43 Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu care v-aţi spurcat; şi vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-aţi făcut. Vă va fi scârbă de voi înşivă. Acesta este semnul adevăratului pocăit. Aceia care caută să-şi scuze păcatele nu au făcut primul pas către adevărata pocăinţă. Iov este un exemplu de cineva care pentru un timp a căutat să-şi îndreptăţească purtarea. Numai când o descoperire a caracterului lui Dumnezeu i-a fost zugrăvită în faţa lui a devenit dureros de aparent contrastul dintre propria sa păcătoşenie şi curăţenia Făcătorului său. În agonia lui, el a strigat: ,,De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42,6). Pavel nu se putea ierta pentru purtarea lui în persecutarea creştinilor. Cu ani mai târziu, el exclama: ,,Eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit biserica lui Dumnezeu” (1Corinteni 15,9). Scârba de sine din cauza păcatelor este unul din antidoturile cele mai cu efect pentru o repetare viitoare a acelor păcate. Motivul pentru care cădem atât de repetat în aceleaşi greşeli este că noi nu deplângem păcatele noastre. 20:44 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. După purtarea voastră. Mântuirea este şi va fi totdeauna un dar nemeritat. Purtările noastre nelegiuite au câştigat pentru noi numai moarte. Nu există cantitate de ,,fapte” pe care păcătosul o poate acumula şi care în cele din urmă să-l facă vrednic de cer. Pe de altă parte nu există păcat atât de mare care să nu poată fi îndepărtat prin pocăinţă şi reformă sinceră. Când omul drept primeşte răsplătirile sale, toate păcatele pe care el le-a săvârşit nu-i vor fi nici măcar pomenite (vezi comentariul la cap. 18,22). 20:45 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Mi-a vorbit astfel. [Mai mult, KJV]. În Biblia Ebraică, versetele 45-49 formează începutul capitolului 21. KJV urmează aici versiunea LXX, Vulgata, Siriaca şi a lui Luther în împărţirea pe capitole. Expresia ,,întoarce-ţi faţa” pare să lege partea aceasta cu cap. 21. Aceeaşi expresie apare în capitolul 21,2. 20:46 Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre miazăzi, şi vorbeşte împotriva locurilor de miazăzi! Proroceşte împotriva pădurii din câmpiile de miazăzi! Spre miazăzi. Cuvântul ,,miazăzi”, apărând aici de trei ori, reprezintă trei cuvinte ebraice separate, însă, toate, sinonime. Expresia de aici arată ţara lui Iuda, care, deşi, aproape în mod hotărât spre apus de Babilon, era abordată de babilonieni de la miazănoapte (vezi comentariul la Ieremia 1,13). 20:47 Spune pădurii de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte. Orice copac verde. Adică, persoane de orice categorie – întreaga populaţie. Dacă deosebirea este de moralitate (vezi cap. 21,4), trebuie să se ţină minte că într-o catastrofă naţională suferă toţi cei care alcătuiesc naţiunea aceea, fie buni sau răi. Nenorocirea nu reprezintă în chip necesar soarta veşnică blestemată pentru persoana în parte. Omul încă are privilegiul mântuirii personale. 20:48 Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, şi nu se va stinge nicidecum! Nu se va stinge. Focul urma să fie atât de aprig încât nimeni nu avea să fie în stare de a-l stinge. Prin urmare avea să ardă până va fi împlinit lucrarea lui de distrugere. Apoi avea să se stingă de la sine. Aceeaşi expresie, aplicată la focul iadului (Marcu 9,43.45), este luată de unii ca însemnând că focul iadului va dura în toată veşnicia. Un alt text arată că o astfel de interpretare este eronată, deoarece focul din Ierusalim aprins de Haldei n-a fost stins (Ieremia 17,27), deşi a dispărut când lucrarea de devastare a fost săvârşită. 20:49 Eu am zis: Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: Omul acesta face într-una la pilde! Face într-una pilde. [Nu vorbeşte el parabole? KJV]. Oamenii doreau să evite aplicarea profeţiei la ei înşişi spunând că este obscură. Ei pretindeau că nu o înţeleg. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 10–209T 233 11 PP 372 12 CH 223; DA 288; ML 259; PK 182 12–20MM 123 13–24PP 410 16, 19 PK 182 20 DA 283; GC 437; PK 182; 7T 108, 121 33 FE 449 37 Ed 174; MH 404; PK 500 49 8T 68 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: