2:1 El mi-a zis: Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!
Fiul omului. Ebr. ben-‘addamAcesta este felul obişnuit al lui Dumnezeu de a se adresa lui Ezechiel. Forma apare de 93 de ori în toată cartea. Daniel este unicul alt profet numit aşa, dar titlul apare în cartea lui numai o singură dată. Ebraica are câteva cuvinte pentru om: 1) ’ishcare se referă la om ca bărbat sau soţ; 2) ’enosh, care este un termen mai general, rareori folosit la singular, în mod normal folosit colectiv pentru întregul neam omenesc. Pare să descrie omul în şubrezenia, boala şi mortalitatea lui. Isus, care a luat asupra Sa nu natura îngerilor, ci a neamului omenesc, după ce patru mii de ani de păcat lăsaseră efectul lor de degenerare, e numit profetic ,,fiul al lui ’enash” (Daniel 7,13; ’enasheste forma aramaică a lui ’enosh); ’adam, care descrie pe om într-un sens generic. Dumnezeu spusese: ,,Să facem ’adamdupă chipul nostru” (Geneza 1,26). Cuvântul nostru ,,omenire”, în multe cazuri traduce corespunzător pe ’adam;4) geber, care descrie pe om în vigoarea lui tinerească.
Lui Ezechiel, numit ,,fiu al omului” (ben-’adam), i se aduce aminte faptul că este membru al neamului omenesc. Prin canale omeneşti intenţiona Dumnezeu să transmită solia Lui de mântuire sufletelor pieritoare. El ar fi putut folosi alte mijloace. Ar fi putut ca îngeri să fie delegaţi ca ambasadori ai Săi. Un glas ce s-ar fi auzit din cer ar fi putut fi Evanghelia. Dar Dumnezeu dorea să facă pe om părtaş la bucuriile unei slujiri neegoiste a altora, şi aşa i-a încredinţat lui ,,cuvântul împăcării” (2Corinteni 5,19). De sarcina aceasta nu poate fi scutit nici un ,,fiu al omului”. Suflete sunt sau câştigate sau pierdute prin felul în care el se situează faţă de această răspundere. Astfel, adresarea sub titlul de ,,fiu al omului” este o chemare la lucrare personală sau publică cu arzătoare pasiune pentru făpturile semene.
Stai în picioare. Viziunea slavei lui Dumnezeu făcuse pe Ezechiel să se plece la pământ. Cu prilejul unei manifestări asemănătoare a puterii lui Dumnezeu, Daniel a declarat: ,,Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă” (Daniel 10,8). În chemarea lor la slujba dumnezeiască, profeţii aceştia au fost făcuţi mai întâi să simtă propria lor slăbiciune. Apoi a venit puterea dumnezeiască şi i-a înviorat, redându-le tăria fizică şi făcându-i în stare să primească tăria cerească.