19:1 Tu însă, fă o plângere asupra domnului lui Israel,
Plângerea. Ebraică, qinah, ,,un cântec de tânguire”, ,,o cântare de jale” sau ,,o elegie” (vezi Vol. 3, p. 19). Domnul. Sau ,,prinţii” . Ioahaz şi Ioiachin (vezi comentariul la v. 3 şi 5). LXX zice ,,principe” în armonie cu singularul ,,tău” (versetul 2).
19:2 şi zi: Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.
Mamă-ta. Mama simbolizează Ierusalimul (vezi Galateni 4,26), sau poate aici reprezintă întreaga comunitate naţională. În ce priveşte ilustraţia cu leul vezi Geneza 49,9; Numeri 23,24; 24,9. Israel, personificat ca o leoaică stă culcat printre lei, adică, celelalte regate ale lumii, naţiunile dintre neamuri. El şi-a luat locul în familia naţiunilor.
19:3 A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ, învăţat să sfâşie prada; şi a mâncat oameni.
Unul din puii ei. Ioahaz, fiul lui Iosia, cunoscut şi sub numele de Şalum (1Cronici 3,15; Ieremia 22,21; vezi comentariul la 2Regi 23,30.32), care a fost luat captiv la Egipt (vezi v. 4). A mâncat oameni. Ioahaz a întors spatele la reformele tatălui său, Iosia (2Regi 23,1-25), şi a
făcut rele înaintea Domnului (2Regi 23,32). Cu privire la ilustraţia mâncării de oameni, vezi Ezechiel 22,25-27.
19:4 Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.
Prin soare. Sau ,,Auzit” . O schimbare a formei verbului ebraic permite traducerea ,,au sunat alarma” (RSV).
Belciug. Sau ,,Lanţuri” . Ebraică, chachim, ,,ghimpi” sau ,,cârlige”, de felul celor care erau puse în nările captivilor sau animalelor. De acestea erau prinse funii cu scopul de a mâna victimele (vezi 2Regi 19,28; Isaia 37,29; Ezechiel 38,4).
Ţara Egiptului. Vezi 2Regi 23,33.34; 2Cronici 36,4.
19:5 Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, şi l-a făcut leuţ.
Un alt pui. Identificat de amănuntele din versetul 9 cu Ioiachin. Domnia intermediară a lui Ioiachin (2Regi 23,34 la 24,6) este trecută cu vederea fără a se ţine seama de ea.
19:6 El a umblat cu leii, s-a făcut leuţ, a învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni.
A mâncat oameni. Vezi comentariul la v. 3.
19:7 A năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.
A năvălit în palatele lor. Sau ,,A pustiit palatele”. Ebraică, ’almenoth, literal, ,,văduva”. Dacă aici este intenţionat înţelesul literal, s-ar referi la vătămarea adusă văduvelor, pe care regele ar fi trebuit să le protejeze. Targumurile şi versiunea greacă a lui Theodotion redau cuvântul ca derivând din ’armenath, ,,fortăreaţă”.
19:8 Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile din toate ţinuturile dimprejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.
Verset ce nu a fost comentat.
19:9 I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă, şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.
La împăratul Babilonului. Ioiachin domnise cam trei luni când Ierusalimul a fost cucerit de Nebucadneţar şi regele dus captiv la Babilon şi pus la închisoare (2Regi 24,8-17). El era acolo pe timpul acestei profeţii. Câţiva ani mai târziu a fost eliberat (2Regi 25,27-30).
19:10 Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.
Ca o vie. Este introdusă o nouă alegorie, în care Israel este comparat cu o viţă roditoare.
19:11 Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase, şi atrăgea privirile cu înălţimea ei, şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
Toiege. Ebraică, maţţoth, o formă de plural, dar forma singulară maţţeh apare în v. 12, 14. LXX are singularul şi la versetul 22. Dacă aici este intenţionat un plural, referinţa este la principii din casa regală; dacă este intenţionat un singular, este la Ioiachin.
19:12 Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat, şi le-a mâncat focul.
Smulsă. Acesta se referă la captivitatea şi deportarea lui Ioiachin şi o parte din popor (2Regi 24,10-16).
19:13 Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă.
Uscat şi fără apă. Acesta reprezintă Babilonul. Ilustraţia este aceea a unei viţe care este luată dintr-un pământ bogat şi transplantată într-un teren uscat şi fără apă.
19:14 Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mâncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale.
A ieşit foc. Răzvrătirea lui Zedechia faţă de Nebucadneţar a făcut ca împăratul să-şi trimită armata în Iudeea, să ia Ierusalimul şi să ducă pe Iudei captivi la Babilon (2Regi 25,1-17; vezi comentariul la Ezechiel 17,11-21). În felul acesta s-a pus capăt viţei şi ramurilor ei.
Aceasta-i o cântare de jale. Pustiirea era numai parţial realizată acum. Nimicirea deplină urma să fie cauza pentru încă o plângere.