18:2 Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii?
Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta? Sau ,,Voi folosiţi proverbul acesta” . Faptul că era intitulată ,,proverb”, arată că expresia era populară. Timpul la care verbul este în ebraică arată că cuvintele erau repetate deseori. Ieremia s-a referit la proverbul acesta şi l-a osândit (Ieremia 31,29.30). Agurida pe care o mâncaseră părinţii, reprezenta propriile lor păcate. Sterpezirea dinţilor copiilor, reprezenta suferinţa pe care o îndurau iudeii datorită păcatelor părinţilor lor. La suprafaţă ar părea că acest proverb este în armonie cu ceea ce este anume declarat în porunca a doua, că nelegiuirile părinţilor sunt pedepsite în copii (Exod 20,5; 34,7; Deuteronom 5,9). Atunci de ce să o osândească Ezechiel atât de puternic? Declaraţia lui Ezechiel şi declaraţia din lege se ocupă cu două aspecte diferite ale problemei. Contemporanii lui Ezechiel susţineau că ei sufereau din cauza vinovăţiei părinţilor lor. Legea se ocupă cu transmiterea mai departe a stricăciunii. ,,Este inevitabil ca copiii să sufere pe urma consecinţelor faptelor rele părinteşti, dar ei nu sunt pedepsiţi pentru vinovăţia părinţilor decât dacă iau parte la păcatele lor” (PP 306).
Păcatul a stricat şi a degradat natura lui Adam şi a Evei. Era cu neputinţă pentru părinţii omenirii să transmită urmaşilor lor ceea ce ei înşişi nu posedau (vezi GC 533). De aici noi, ca odrasle ale lor, suferim rezultatul călcării de lege a strămoşilor noştri, dar nu datorită unei puneri în socoteală arbitrară a vinovăţiei lor. Dacă acestea din urmă ar fi adevărate, acuzaţia de procedură nedreaptă ar fi putut fi susţinută. Dar în cazul de mai înainte, elementul de nedreptate este înlăturat de observaţia că singura cale alternativă ar fi fost desfiinţarea familiei omeneşti la data celui dintâi păcat. Punerea în aplicaţie a planului de mântuire cuprindea în sine necesitatea perpetuării vieţii primilor noştri părinţi chiar dacă o astfel de perpetuare ar permite exercitarea legii eredităţii. Totuşi, situaţia era dreaptă, având în vedere faptul că planul mântuirii era instituit, deoarece el prevedea măsuri pentru eliberarea finală de poftele stricate, moravurile decăzute, de boli şi degenerare fizică, care sunt transmise ca o moştenire de la tată la fiu. El mai prevedea şi biruinţă în viaţa aceasta asupra tendinţelor spre rău moştenite sau cultivate. Efectul ultim salutar va fi nu numai mântuirea a nenumărate mulţimi, ci şi o imunitate veşnică faţă de încălcări viitoare. Concetăţenii lui Ezechiel n-au izbutit să înţeleagă adevărul acesta şi acuzau în chip neîntemeiat pe Dumnezeu că aduce asupra lor pedeapsă pentru un păcat de care ei nu erau deloc răspunzători.