18:14 Dar dacă un om are un fiu, care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel;
Nu face la fel. Versetele 14-18 descriu cazul unui fiu care, impresionat de păcatele tatălui său, este influenţat ca să evite nelegiuirea tatălui său. Aici tatăl a mâncat ,,agurida”, şi dinţii fiului nu s-au strepezit (vezi v. 2). Parabola în felul acesta este direct contrazisă. Fiecare om urmează să fie judecat după propriul său caracter individual.
Cu toate acestea, este adevărat că fiul unui om drept poate avea anumite avantaje, şi fiul unui părinte nelegiuit, anumite piedici cu privire la formarea unui caracter drept. Totuşi, răspunderea unui om este direct proporţională cu privilegiul său (vezi Luca 12,48). Dar, întrucât Evanghelia cuprinde în sine puterea de a birui înclinaţiile spre rău moştenite sau cultivate, efectul unei moşteniri nefavorabile poate fi făcut să dispară, cel puţin în ceea ce se cere pentru ajungerea la un caracter necesar. Şi, întrucât toţi au privilegiul de a primi Evanghelia, nimeni nu poate oferi în chip valabil Judecătorului în ziua de apoi scuza cuprinsă în parabola ,,aguridei”. Omul care este pierdut nu va avea pe cine să învinuiască în afară de sine pentru îndepărtarea sa de la cer.