15:1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Cuvântul Domnului. Capitolul 15 este un scurt poem care poate fi intitulat ,,Alegoria Viţei”.
15:2 Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure?
Ce are lemnul de viţă? În capitolul 14 profetul declară că Dumnezeu nu va cruţa Ierusalimul din cauza celor câţiva drepţi din el. Acum el înlătură un alt refugiu în care părea că poporul se încredea. Parabola lui învaţă că Israel n-are o superioritate din naştere faţă de celelalte naţiuni. Poporul nu trebuie să-şi pună nădejdea în faptul că fuseseră aleşi de Dumnezeu, deoarece ei nu mai sunt adevărata viţă, ci doar un simplu lemn, cel mai fără de folos lemn din toate, bun doar pentru foc. Scripturile adesea compară pe Israel cu o viţă sau cu o vie (vezi Psalmi 80,8-16; Isaia 5,1-7; Ieremia 2,21; Osea 10,1; Matei 21,33-41, etc.). Unii comentatori socotesc că aici este reprezentată
o viţă sălbatică.
15:3 Ia oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el?
Verset ce nu a fost comentat.
15:4 Iată că este pus pe foc să ardă; după ce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva?
S-ar mai putea face vreo lucrare? Ca lemn de lucru este declarată fără de valoare. Dacă în starea ei desăvârşită nu putea să fie pusă la vreun lucru folositor, cu cât mai puţin când este în parte pârlită şi arsă?
15:5 Iată, când era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?
Verset ce nu a fost comentat.
15:6 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.
Aşa voi da. Reprezentând starea de faţă a Iudeii. Capetele ei erau mistuite de pustiirile unui vrăjmaş de neam străin, şi mijlocul ei, unde se afla cetatea de scaun, era gata să fie nimicită. Iudeii, nerăspunzând câtuşi de puţin planului divin când îi alesese ca martori pentru Iehova, urmau să fie deplin zdrobiţi ca naţiune.
15:7 Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor.
Au ieşit din foc. Expresia zice literal: ,,Ei vor ieşi din foc şi focul urmează să-i mistuie”. Aceasta descrie în mod real starea lui Israel. Naţiunea fusese deja arsă la cele două capete, mijlocul fusese pârlit, şi urma ca în curând să fie dat focului.
15:8 Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.