13:12 Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?
Zidul. Ebraică, qir, în general un zid exterior, nu un chayiş (vezi comentariul la v. 10). Motivul dezastrului este fără îndoială faptul că zidul şubred era prea slab ca să servească drept zid exterior. Teribila deziluzie a tencuitorilor şi a acelora care s-au încrezut în şiretlicurile lor îşi găseşte contrapartida în cruda deşteptare a acelora care, la sfârşitul timpului, vor fi mizat totul pe marea deşteptare religioasă contrafăcută regizată de Satana, numai pentru a vedea acest sistem dezintegrându-se sub judecăţile nimicitoare ale celor şapte plăgi de pe urmă. Ca una din ultimele mari scene ale acestei drame a veacurilor, Satana însuşi va ridica pretenţia de divinitate şi se va înfăţişa pe sine însuşi lumii ca Dumnezeu (vezi 6T 14; 8T 27, 28; 9T 16; TM 62, 364, 365; GC 624). Minunile vor fi marele mijloc pentru înşelăciune (Apocalips 13,13.14; 16,13.14). Drept urmare a acestor amăgiri, toţi, cu excepţia unei rămăşiţe vor fi atraşi în rândurile vrăjmaşului (Apocalips 13,8) şi se vor uni cu Satana în lupta lui împotriva lui Dumnezeu (TM 465). Numai o mică rămăşiţă va rămâne sinceră în credincioşia ei faţă de Dumnezeu (Apocalips 14,12). Când pedepsele se revarsă şi mulţimile văd că acela pe care îl priviseră ca Dumnezeu nu este în stare să oprească mâna Cuiva mai tare, deodată îşi dau seama că au fost înşelaţi. Ele se întorc cu furie împotriva organizaţiei contrafăcută care fusese creată prin amăgirile lui Satana şi o nimicesc cu totul (Apocalips 17,16.17; GC 656). Atunci din nou se poate să se spună: ,,Nu mai este nici un zid! Şi s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos” (Ezechiel 13,15).