12:27 Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi proroceşte pentru vremuri depărtate!
Vremuri depărtate. Noua exprimare este îndreptată împotriva unei categorii care apare, cel puţin, ca recunoscând pe Ezechiel ca profet. Sau s-ar putea ca trecerea de timp să fi modificat limbajul împotrivitorilor. În loc de a spune că, vedeniile rămân neîmplinite, ei împing împlinirea departe în viitor. Domnul întâmpină ideea amânării spunând poporului că nimic din cea spus El nu va fi prelungit. Atitudinea aceasta este tipică pentru atitudinea multora care aşteaptă a doua venire a lui Isus. Deşi nu prin cuvinte, ci prin fapte, ei zic: ,,Stăpânul meu zăboveşte să vină” (vezi Matei 24,48). Cândva, şi curând, cu grabă înspăimântătoare şi de care nu se poate scăpa, sfârşitul se va năpusti asupra lor şi odată cu el împlinirea fiecărei viziuni.
Se poate ridica întrebarea: ,,Dar de ce această întârziere aparentă în ce priveşte venirea lui Isus? Au dat greş cuvintele Domnului? Nicidecum! Trebuie să se ţină minte că făgăduinţele şi ameninţările lui Dumnezeu sunt întemeiate pe condiţii” (Ev. 695).
Avem nevoie să reamintim doar câteva afirmaţii din partea scriitorilor biblici pentru a arăta că ei totdeauna considerau timpul ca foarte scurt. Pavel le scria corintenilor: ,,Iată ce vreau să spun fraţilor: de acum vremea s-a scurtat” (1Corinteni 7,29). În epistola lui către Romani, el spunea: ,,Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua” (Romani 13,12). Prin văzătorul de pe insula Patmos, Isus Însuşi mărturisea: ,,Vremea este aproape” (Apocalips 1,3) şi ,,Iată, Eu vin curând” (capitolul 22,6.7). totuşi, atât Pavel cât şi Ioan de asemenea au prezis clar anumite evenimente care trebuie să aibă loc înainte de venirea lui Isus (vezi comentariul la 2Tesaloniceni 2,1-5; Apocalips 1,3).
Este adevărat că Hristos n-a venit aşa de curând cum nădăjduia la început rămăşiţa poporului Său, pe temeiul profeţiei împlinite. Că era posibil ca Hristos să fi venit mai înainte a fost afirmat în repetate rânduri (DA 633, 634; GC 458; 6T 450; 8T 115, 116; 9T 29). Motivul amânării este expus mai departe în aceste cuvinte: ,,Îndelunga noapte a întunericului este grea dar dimineaţa este amânată în îndurare, deoarece dacă Domnul ar veni, atât de mulţi ar fi găsiţi nepregătiţi. Dorinţa lui Dumnezeu ca poporul Său să nu piară a fost pricina unei amânări atât de îndelungate” (2T 194).
Aceasta este în armonie cu declaraţia apostolului în 2Petru 3,9. Acelaşi scriitor adaugă că este de datoria creştinului de a grăbi venirea lui Isus (v. 12). Comentariul divin asupra temei acestui text zice: ,,Este privilegiul fiecărui creştin, nu numai de a aştepta ci şi de a grăbi venirea Domnului nostru Isus Hristos” (8T 22).
Va veni un ceas de la care timpul nu va mai fi prelungit. ,,Ea [venirea lui Isus], nu va întârzia peste timpul în care solia să fie dusă la toate naţiunile, limbile şi popoarele” (Ev 697). Când Dumnezeu socoteşte că momentul este potrivit, El aduce evenimentele care vor precipita sfârşitul ,,mult mai repede decât oamenii aşteaptă” (GC 631).
Cu toate acestea, timpul precis al celei de a doua Lui veniri nu poate fi cunoscut. Şi nici n-ar trebui ca oamenii să facă ipoteze cu privire la timpul precis. Minunat sfat s-a dat în cuvintele următoare: ,,Voi nu veţi fi în stare să spuneţi că El va veni peste unul, doi sau cinci ani şi nici nu trebuie să amânaţi venirea Lui afirmând că ea nu va avea loc în decurs de zece sau douăzeci de ani. E datoria poporului lui Dumnezeu să aibă candelele pregătite şi arzând, să fie ca nişte oameni care aşteaptă Mirele, când se întoarce de la nuntă” (Ellen G. White, RH, 22 martie 1892).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2 COL 104; 9T 27
21–28GC 392; PK 450
22 DA 31; PK 700
27, 28 Ed 184