10:1 M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
M-am uitat. Viziunea descrisă în capitolul 1,15-28 reapare. În întinderea de cer se vede, ca şi mai înainte, o asemănare ca un tron de safir. Ezechiel nu menţionează o fiinţă pe tron. Că era una acolo, este dedus din ,,Domnul a zis” din versetul următor [,,El a zis”, KJV].
Heruvimi. ,,Heruvim” este transliterarea pluralului ebraic kerubim, şi nu cere un ,,i” ca semn al pluralului. ,,Heruvimii” din capitolul 10 corespund cu ,,făpturile vii” din capitolul 1. În teologia ebraică un heruvim era o fiinţă de natură sublimă şi cerească, cu formă omenească, deşi cu aripi. Heruvimii păzeau poarta Paradisului (Geneza 3,24). Statuile care umbreau tronul milei, atât în tabernacol cât şi în Templul lui Solomon erau numite heruvimi (Exod 25,18; 1Regi 6,24; comp. 1Samuel 4,4; 2Samuel 22,11). În contrast cu poziţia în picioare a heruvimilor descrişi de Ezechiel, heruvimii babilonieni, numiţi kar?bu sau karibu, literal; ,,mijlocitori”, erau în formă de animale cu cap de om, ca, de pildă, tauri sau lei, deşi unii aveau forma de fiinţe omeneşti.
10:2 Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate! Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei.
Omului aceluia. Căpeteniei celor şase slujitori ai pedepsirii (capitolul 9,2) i se vorbeşte şi i se porunceşte să-şi umple mâinile cu cărbuni de foc şi să-i împrăştie peste cetate. Actul simbolizează nimicirea neîntârziată a cetăţii. Nu este sigur dacă scena de fapt reprezintă mijloacele de distrugere (2Cronici 36,19). Templul şi cetatea au fost arse de către Caldei (2Regi 25,9). Compară cu Apocalips 8,5.
10:3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
Verset ce nu a fost comentat.
10:4 Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
Heruvimi. Sau, ca în alte traduceri s-a preferat forma singulară. Forma singulară este folosită în sensul colectiv. LXX reţine pluralul. Mişcările slavei Domnului par să fi simbolizat că Prezenţa divină se pregăteşte să părăsească Templul.
10:5 Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbeşte,
Glasul. Faptul că aripile erau în mişcare, sugerează că heruvimii se pregăteau să plece din Templu (vezi cap. 1,24).
Dumnezeului Celui Atotputernic. Ebraică, ’El-Shaddai, un titlu obişnuit al lui Iehova. Shaddai adesea apare fără ’El (Dumnezeu), mai ales în cartea lui Iov, unde sunt 31 de astfel de cazuri. Sensul rădăcinii lui Shaddai nu este precis cunoscut. Învăţaţii au oferit diferite sugestii dar nici una din acestea nu este satisfăcătoare (vezi Vol. I, p. 171).
10:6 Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi.
Ia foc. Aceste mişcări simbolizează strânsa legătură dintre cer şi evenimentele de pe acest pământ. Mersul istoriei nu este lucrarea unor forţe oarbe, ci în spatele acţiunii şi reacţiunii evenimentelor umane este Dumnezeu, care Îşi aduce planurile la îndeplinire (vezi comentariul la cap. 1,19).
10:7 Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşit afară.
Verset ce nu a fost comentat.
10:8 La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.
O mână de om. Mâna reprezintă mâna Celui Atotputernic care susţine şi călăuzeşte fiinţele cereşti. Acestea, la rândul lor, mânau roţile, simbolizând mâna lui Dumnezeu în treburile acestui pământ (vezi PK 536).
10:9 M-am uitat, şi iată că lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
Patru roţi, o roată lângă un heruvim. Versetele 9-17 repetă descrierea dată în viziunea din capitolul 1 (vezi comentariile de acolo). Există şi câteva diferenţe. Repetarea nu este întâmplătoare, deoarece aici mişcările sunt date în legătură cu înaintarea naraţiunii, şi Dumnezeu este arătat ca direct legat cu evenimentele care conduc la căderea Ierusalimului. Viziunea cu făpturile vii de la Chebar era una generală, arătând mâna lui Dumnezeu în toată istoria; cea de la Ierusalim, specifică, arătând mâna Lui într-un singur eveniment semnificativ. Printre diferenţe este şi menţionarea abundenţei de ochi (capitolul 10,12). Ei acoperă întreg corpul heruvimilor ca şi cercurile roţilor (capitolul 1,18). Aceşti ochi, fără îndoială, simbolizează vigilenţa şi inteligenţa. Ei arată că nimic nu poate să scape privirilor lui Dumnezeu, întrucât ,,totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem de a face” (Evrei 4,13). În Ezechiel 10,14, unde este dată o descriere a celor patru feţe, ,,o faţă de heruv” ia locul la ,,o faţă de bou” (capitolul 1,10). Literal, expresia zice ,,faţă de heruvim”, de unde unii au tras concluzia că un heruvim original însemna un bou (vezi comentariul la v. 1). Versetul 14 nu apare în LXX, un fapt care lasă în îndoială forma corectă a textului.
10:10 După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.
Verset ce nu a fost comentat.
10:11 Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
10:12 Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.
Verset ce nu a fost comentat.
10:13 Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: Roţi învârtitoare.
Verset ce nu a fost comentat.
10:14 Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.
Verset ce nu a fost comentat.
10:15 Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.
Verset ce nu a fost comentat.
10:16 Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.
Verset ce nu a fost comentat.
10:17 Când se opreau ei, se opreau şi ele, şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
Verset ce nu a fost comentat.
10:18 Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.
Verset ce nu a fost comentat.
10:19 Heruvimii şi-au întins aripile, şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
S-au înălţat. În versetul 3 heruvimii stăteau ,,în partea dreaptă a casei”. Mutarea la poarta de răsărit este pregătitoare pentru îndepărtarea finală.
S-au oprit. Sau ,,Fiecare” . Verbul ebraic cere un subiect singular; din care cauză traducătorii KJV au adăugat pe ,,fiecare”. LXX şi Siriaca zic ,,ei au stat”.
10:20 Erau făpturile vii, pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.
Erau. Sau ,,Acesta este”. Aceste cuvinte evidenţiază identitatea a ceea ce el a văzut în cele două viziuni.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–22Ed 177, 178; GW 489; PK 535–537; TM 213; 5T 751–754; 9T 259, 260
8, 21 Ed 177; FE 409; MB 121; PK 176, 535; 5T 751, 754
10:21 Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o mână de om.
Verset ce nu a fost comentat.
10:22 Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.
Verset ce nu a fost comentat.