1:25 Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.
De deasupra cerului întins. Sau ,,Din firmament” . Mai degrabă ,,de deasupra firmamentului”. Aceasta însemnează că vocea vine de la tron, care, potrivit cu versetul 26, era deasupra firmamentului. Vocea aceasta trebuie să fie deosebită de sunetul auzit şi descris mai înainte.
Îşi lăsau aripile în jos. Compară cu versetul 24. Repetarea ideii pare să sugereze un viu act de respect faţă de Maiestatea de deasupra. Când vocea se auzea heruvimii se opreau, puternicele sunete ale umbletului lor se potoleau, iar aripile lor cădeau nemişcate în jos într-o atitudine de atenţie plină de respect.