1:24 Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
Vâjâitul. Sau ,,Zgomotul” . Ebraică qol, un cuvânt obişnuit în Vechiul Testament; de asemenea adesea tradus ,,sunet”, sau ,,voce”. Contextul trebuie să determine care sens corespunde cel mai bine fiecărui caz în parte. Qol apare de cinci ori numai în textul acesta, şi este tradus ,,zgomot” de trei ori şi ,,voce” de două ori [KJV]. ,,Sunet” în loc de ,,zgomot” ar fi traducerea preferabilă în prima ocazie de apariţie a cuvântului. Expresia ar fi în acest caz: ,,sunetul aripilor lor”. O astfel de traducere a lui qol în Geneza 3,8 ar da de asemenea acelui paragraf o traducere mai plină de înţeles. În loc de a citi ,,ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând”, noi am putea citi ,,ei au auzit sunetul Domnului Dumnezeu umblând”.
Sunetul aripilor în mişcare pe care Ezechiel îl aude, îl impresionează ca fiind diferit de sunetele obişnuite pe care el era deprins să le audă. El se frământă să găsească o asemănare pentru a descrie melodia care-i încântă sufletul. Găseşte o paralelă parţială în sunetul apelor mari, poate mugetul unui fluviu sau rostogolirea apelor la o cascadă. Dar asemănarea este necorespunzătoare. Sunetul e complex. Pe lângă glasul lui Dumnezeu, Ezechiel distinge şi glasul unei mari oştiri, ca şi cum un mare număr de fiinţe ar fi prinse la mişcările făpturilor vii şi la mişcările roţilor.