1:1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la râul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.
Al treizecilea an. Cu exactitatea caracteristică unui istoric credincios, Ezechiel îşi începe dizertaţia profetică printr-o datare îngrijită a evenimentelor despre care e vorba. Era al treizecilea an. Totuşi el nu specifică evenimentul aparte care marchează începutul acestei perioade. Mulţi cred că el se referă la al 30-lea an al vieţii lui. Vârsta de 30 de ani era însemnată din privinţa faptului că la această vârstă tineretul evreu era considerat la vârsta maturităţii. Acesta era anul în care Leviţii de obicei îşi începeau serviciul la Templu (Numeri 4,3). În anul al XXX-lea sau în jurul acestui an, atât Domnul Isus cât şi Ioan Botezătorul şi-au început lucrarea lor publică (vezi Matei 3,1).
Întrucât acest an, al 30-lea, este egalizat cu anul al V-lea al captivităţii lui Ioiachim, 593/592 (Ezechiel 1,2), întâiul an al celui de-al XXX-lea, ar fi 622/621, al XVIII-lea în al Regelui Iosia, un an extrem de semnificativ deoarece atunci a fost descoperită cartea legii în Templu (2Regi 22,3-8). Evenimentul acesta a marcat începutul unei reforme care, dacă ar fi fost continuată cu succes, ar fi contribuit mult ca să se schimbe istoria viitoare a lui iuda. Este posibil ca Ezechiel să fi avut în minte acest important incident când a fixat al 30-lea an.
Luna a patra. Numerotată de la luna de primăvară Nisan, indiferent dacă anul calendaristic era socotit din primăvară sau din toamnă (Vol. II, p. 108-110, 116). Luna a 4-a ar începe în iunie sau iulie al nostru, 593 sau 592 (vezi comentariul la v. 2).
Între prinşii de război. Adică Ezechiel era în mijlocul unei regiuni unde erau colonizaţi captivii. Viziunea aceasta i-a fost dată în particular şi urma ca mai târziu să fie prezentată public (capitolul 3,1.4).
Chebar. Râul acesta a fost identificat de către comentatorii cei mai timpurii cu Habor, modernul Nahr el-Khábur în Mesopotamia de Nord. Dificultatea în ce priveşte vederea aceasta era că râul acesta nu era în ,,ţara haldeilor” (versetul 3). Totuşi, săpături recente făcute la Nippur, în Babilonia însăşi, au dezvelit dovezi ale unei colonii de Iudei în ţinutul acela în aproximativ secolul al VII-lea până în al V-lea î.Hr. Prin vecinătate curgea unui din marile canale babiloniene cunoscut ca Nôru Kahari care este probabil râul la care se referă Ezechiel aici.
Vedeniile dumnezeieşti. Acestea erau nu numai vedenii date de Dumnezeu ci manifestări ale slavei divine pentru ochiul profetic. Astfel de revelaţii sunt numite teofanii. Ele adesea însoţesc chemarea unui profet. Astfel, Isaia tremura în faţa descoperirii înspăimântătoare a tronului înalt şi înălţat (Isaia 6,1); Moise a privit slava în tufişul care ardea (Exod 3,2); apostolul Ioan a văzut pe cineva ca Fiul omului umblând prin mijlocul sfeşnicelor de aur (Apocalips 1,13). Care era scopul acestor arătări ale lui Dumnezeu? Ele pot fi privite ca mari introduceri prin care Dumnezeu iniţiază pe profet într-un nou domeniu de cunoştinţe şi înţelegere, o nouă eră de experienţe, o nouă fază de răspundere. În capacitatea lor de profeţi, de la aceşti soli se aştepta să vorbească plini de convingere cu privire la cele dumnezeieşti. Simplele lor presupuneri intelectuale nu ar fi avut valoare. Ei ar fi trebuit să vorbească despre lucruri văzute efectiv. Era un avantaj pentru ei să fie în stare să spună împreună cu Isaia: ,,Am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor” (Isaia 6,5).
Atât de impresionat a fost Ezechiel de viziunea slavei divine încât el a notat timpul precis. Era ziua a 5-a a lunii a 4-a a anului al 5-lea al captivităţii lui Ioiachim (versetul 2). Creştinii fac bine dacă notează şi reamintesc adesea intervenţiile speciale ale Providenţei divine şi ale revelaţiilor neobişnuite ale prezenţei divine din experienţa lor.