9:20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.
Aceia care s-au temut. Pentru prima dată se face o înştiinţare că egiptenii au fost aceia care au învăţat să se teamă de Domnul. După cât se pare, efectul plăgilor îi convinsese treptat pe mulţi dintre ei că Dumnezeul evreilor era într-adevăr un Dumnezeu puternic. Probabil că ei încă nu-L cunoşteau ca pe singurul Dumnezeu adevărat, ci numai ca pe Unul care era făcut să fie mai vrednic de respect. La Exod, ,,o adunătură de oameni”, care nu erau evrei, după cum s-ar părea (Numeri 11,4) au părăsit Egiptul împreună cu robii (Exod 12,38). Ca rezultat al plăgilor, mulţi egipteni trebuie să fi ajuns la concluzia că ar fi în folosul lor să se unească cu evreii dispreţuiţi şi să tragă foloase cel puţin dintr-o credinţă cu numele faţă de Dumnezeul lor. Aici, pe timpul plăgii a şaptea, este prima indicaţie despre disensiunea dintre egipteni, care par să fi fost departe de a fi uniţi în opoziţia lor faţă de izraeliţi. Unii dintre ,,slujitorii lui Faraon” (oficiali), au profitat de avertizarea dată de Moise (cap. 9,19) şi au adunat în case vitele şi păstorii lor în aşteptarea furtunii ce avea să vină.