7:9 Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: Faceţi o minune! să zici lui Aaron: Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.
Faceţi o minune. Era evident că, dacă urma să le acorde o altă audienţă, Faraon avea să le ceară prezentarea scrisorilor de acreditare pentru a verifica pretenţia lor de a fi soli ai Celui mai mare Dumnezeu. Atât timp cât nu era făcută o astfel de cerere, nu era necesar să se facă minuni în faţa lui. Din motivul acesta, ei nu făcuseră nici o minune la întrevederea lor de mai înainte. Totuşi, acum, sosise timpul când au fost cerute scrisorile lor de acreditare, şi li s-a dat o poruncă expresă de a prezenta primul semn (vezi cap. 4,3.4).
Ia-ţi toiagul. Acesta era toiagul de cioban al lui Moise, numit şi ,,toiagul lui Dumnezeu” (cap. 4,20). Conform capitolului 7,15-18, Moise a fost trimis să meargă în faţa lui Faraon şi să ceară să-i îngăduie lui Israel să părăsească Egiptul şi să anunţe că are să lovească apele Nilului cu toiagul din mâna lui. Din v.19 şi 20 reiese că minunea aceasta a fost făcută de Aaron care a luat toiagul lui Moise şi a întins mâna peste apele Egiptului. De aceea, toiagul pe care Aaron l-a ţinut deasupra Nilului nu poate fi altul decât toiagul lui Moise, care se prefăcuse în şarpe. N-a fost decât un singur toiag cu care amândoi, Moise şi Aaron, au făcut minuni (PP 263).