4:31 Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Poporul a crezut. Aceasta a fost o altă dovadă despre favoarea divină. Ea stă în contrast izbitor cu obişnuita atitudine de neîncredere a izraeliţilor, care atât de des ,,n-au crezut în Dumnezeu... şi n-au avut încredere în ajutorul Lui” (Psalmi 78,22). Dorinţa lor după eliberare şi manifestările acestea de putere miraculoasă au dat naştere la un răspuns favorabil din partea bătrânilor.
Şi s-au plecat. Credinţa poporului şi închinarea în cadrul căreia a fost exprimată au dovedit că făgăduinţa lui Dumnezeu către părinţii lor era încă vie în inimile lor. Cu toate că credinţa lor n-a rezistat la proba următoare, totuşi, ca primă expresie a simţămintelor lor, ea a făcut dovada faptului că Israel voia să urmeze chemarea lui Dumnezeu.
Comentariile lui Ellen G. White
1-31 PP 253-257
1,3,4 PP 253
6-8PP 254
10 4T 314
10-14PP 254
14 PP 320
15-17PP 254
16 3T 293
18 PP 255
19 SR 111
21 PP 268
22,23 DA 51; PP 273
24 PP 255
25,26 PP 256
27-31 PP 257