4:1 Moise a răspuns, şi a zis: Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: Nu ţi s-a arătat Domnul!
N-au să mă creadă. Îndoiala lui Moise, după făgăduinţa de călăuzire şi ocrotire (cap. 3,13) a lui Dumnezeu, presupunea dispoziţia de a merge şi dorinţa de a primi informaţii noi. Se pare că Moise încă se opunea destul de mult faţă de ideea de a accepta misiunea. El a încercat să se apere, încercând să explice: ,,Ce se va întâmpla dacă poporul nu mă va crede? etc. Dar declaraţia lui este emfatică şi nu poate fi nici tradusă, nici explicată astfel. Este de imaginat că de la intrarea lui Iosif în Egipt, cu mai bine de două secole în urmă, Israel nu mai avusese parte de nici o descoperire divină şi de aceea s-ar fi putut naşte uşor îndoiala cu privire la validitatea pretenţiei lui Moise de a fi primit
o însărcinare divină.