4:10 Moise a zis Domnului: Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.
Nu sunt un om cu vorbirea uşoară. Ţinând seamă de făgăduinţa lui Dumnezeu de a face ca misiunea lui să prospere, pare a fi nejustificat ca acela care fusese ,,puternic în cuvinte şi fapte” (Fapte 7,22) să se scuze cu dificultatea în vorbire. Absenţa lui îndelungată din Egipt şi faptul că nu vorbise limba egipteană în timpul şederii lui în Madian, fără îndoială că l-au făcut să se simtă necalificat să meargă în faţa lui Faraon, dar el trebuia să fi fost dispus să se încreadă în Dumnezeu. S-a sugerat că Moise s-a temut să vorbească în limba ebraică, pentru că locuise printre madianiţi. Totuşi, faptul acesta nu putea constitui motivul, deoarece inscripţiile madianite se deosebesc doar puţin de ebraica veche. Nici tradiţia ebraică în care se spune că Moise avea dificultate în pronunţarea unor litere ebraice nu are nici un temei.