34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,
Domnul a trecut pe dinaintea lui. Aşa cu i-a făgăduit în cap. 33,22.23. Numele Domnului exprimă caracterul Său, iar aici este descris ca fiind constituit din trei calităţi fundamentale – milă, dreptate şi adevăr. Accentul este pus asupra milei, deoarece relaţia lui Dumnezeu cu noi se întemeiază pe milă (1 Ioan 4,7-12). Cu această ocazie, când favoarea lui Dumnezeu fusese retrasă, mila a fost deosebit de importantă, deoarece putea fi redată numai datorită milei Sale. Există şase căi diferite prin care Domnul Îşi manifestă iubirea faţă de poporul Său. ,,El este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul”. Este greu de imaginat o declaraţie mai cuprinzătoare cu privire la atenţia şi iubirea Sa faţă de cei păcătoşi. Când Domnul i s-a descoperit lui Moise în rugul aprins, S-a declarat a fi ,,Eu sunt”, sau, ,,Cel care există prin Sine Însuşi”, accentuând în acest fel deosebirea distinctivă dintre El şi alţi zei.
În starea prezentă de întristarea şi umilinţă a lui Israel (Exod 33,4-6), era necesar să li se descopere ceva în plus, care să le ofere speranţă şi siguranţă. În ea însăşi, Legea nu putea să fie ,,plină de îndurare şi milostivă”. Singurul ei accent este pus pe corectitudine. Era necesară o revelaţie suplimentară cu privire la caracterul plin de bunătate a lui Dumnezeu. Prin descoperirea caracterului Său faţă de Moise, Muntele Sinai proclamă nu numai Legea divină, ci şi harul divin. Acest fapt dovedeşte ca neîntemeiată ideea populară că Sinai reprezintă dreptatea, şi nu harul. Înalta proclamaţie a harului pe Sinai nu anulează în nici un fel Legea şi nici nu denaturează dreptatea divină, ci mai degrabă clarifică relaţia dintre cele două. Într-o situaţie de criză ulterioară, Moise I-a amintit lui Dumnezeu despre echilibrul dintre dreptate şi har, aşa cum a fost proclamat cu această ocazie (Numeri 14,11-19).
Acelaşi caracter neschimbător al lui Dumnezeu îi dă păcătosului neajutorat şi sărman speranţa vieţii veşnice astăzi (Psalmi 103,8-14; 145,8; Ieremia 29,11; 31,3). Având în vedere că în cineva care nu este credincios nu se poate avea încredere, Dumnezeu este îndreptăţit să aibă încrederea noastră, deoarece este plin de adevăr. Adevărul stă la rădăcina caracterului moral. El este opusul categoric al ipocriziei (Psalmi 108,4; 117,2; Ioan 14,6; Iacov 3,14).