34:29 Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.
Pentru că vorbise cu Domnul. Faţa radioasă a lui Moise era doar o reflectare a slavei divine (2 Corinteni 3,7). În mod asemănător, da schimbarea la faţă, divinitatea a străfulgerat prin natura umană (Matei 17,2). Acceptarea lui Moise în prezenţa lui Dumnezeu în ocazia precedentă nu lăsase nici o urmă vizibilă pe chipul lui (Exod 24,12-18). Aceasta deosebire se datora în parte faptului că de la prima sa urcare pe munte Moise fusese greu încercat şi ieşise din acea experienţă amară un om mai bun, mai curat şi mai bine pregătit pentru o comuniune mai apropiată cu Dumnezeu şi, în parte, faptului că acum poporul era pocăit, şi nu răzvrătit. Moise arătase devoţiune, curaj şi zel în chemarea de a opri apostazia.
Prin refuzul de a deveni unicul părinte unui popor pe care Dumnezeu îi propusese să-l adopte în locul Israelului nelegiuit (cap. 32,10), şi prin faptul că s-a oferit ca ispăşire pentru nelegiuirile lor (Exod 32,32; Ioan 15,13), el manifestase un spirit de sacrificiu de sine suprem. După aceea, Moise a continuat să mijlocească din toată inima şi fără egoism pentru compatrioţii săi (Exod 33,12-16). În lumina acestei demonstraţii a celui mai înalt tip de consacrare religioasă, a reflectării caracterului lui Dumnezeu, a fost potrivit ca el să aibă privilegiul unic de a vedea slava Creatorului (cap. 33,18-23; 34,5-8). Nu este de mirare că faţa lui a strălucit după o asemenea experienţă. Fără îndoială că Pavel s-a gândit la Moise, când a scris 2 Corinteni 3,18.
Acela care este plin de Duhul lui Dumnezeu reflectă caracterul slăvit al lui Dumnezeu. De la cei care trăiesc aproape de Dumnezeu se răspândeşte o influenţă care, deşi nu este cunoscută de ei, aşa cum a fost cu Moise, are un efect covârşitor asupra vieţii altora. Pe bună dreptate s-a spus că, atunci când vom avea grijă să mergem pe calea lui Dumnezeu, El se va îngriji să ne ducă în siguranţă pe căile omeneşti. Cea mai mare impresie pe care o putem avea asupra oamenilor nu are loc prin faptul că ne străduim să o facem, ci prin ceea ce realizăm fără să ne dăm seama.