33:18 Moise a zis: Arată-mi slava Ta!
Arată-mi slava Ta. Deşi Dumnezeu răspunsese cu bunătate la rugăciunile lui Moise în favoarea lui Israel. El dorea o dovadă în plus a favorii divine. Moise fusese deja în prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu de repetate ori, dar o înţelegere solemnă a sarcinii lui îl făcuse să simtă nevoia unei părtăşii mai apropiate cu Dumnezeu. Acest fapt a condus la o cerere pe care nici un om nu o mai făcuse până atunci, ceva ce Moise simţea că l-ar întări în misiunea încredinţată. El ceruse mult pentru poporul său, aşa că nu era ceva nepotrivit să ceară acum pentru sine asigurarea că munca lui va fi încununată cu succes. Moise ştia bine că nici o putere pământească nu putea să ia locul prezenţei lui Dumnezeu şi a cunoaşterii care vine dintr-o părtăşie personală cu El (Ieremia 9,23.24).
Prea adesea, ceea ce ne face să ne retragem din prezenţa Domnului vieţii este tocmai o conştiinţă vinovată. Aşa s-a întâmplat cu primii noştri părinţi, când s-au ascuns (Geneza 3,8). Moise a stat în prezenţa Domnului şi nu i-a fost teamă, datorită faptului că viaţa lui era în armonie cu voinţa Creatorului. Cu cât un om Îl cunoaşte pe Dumnezeu mai bine, cu atât doreşte mai mult să Îl cunoască. În prezenţa divină se află ,,plinătatea bucuriei”, iar la ,,dreapta” Sa sunt ,,desfătări veşnice” (Psalmi 16,11).