32:6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.
Dis de dimineaţă. Aşa de entuziasmaţi şi de hotărâţi erau oamenii pentru religia lor nou-descoperită, încât s-a sculat cât mai devreme cu putinţă, ca să înceapă actul de închinare. A şezut de a mâncat. Din jertfele aduse, numai o parte era arsă de obicei pe altar, restul fiind mâncat de cel ce le aducea. S-au sculat să joace. Aceasta era o manifestare a senzualităţii. Sărbătorile păgâne se încheiau cu orgiile cele mai desfrânate (Numeri 25,1-9; 1 Corinteni 10,7.8). Acest episod ilustrează
lupta care se dă fără încetare în natura omenească, între fire şi Spirit (Romani 7,23; 8,1-13). Din momentul plecării lor din Egipt, izraeliţii duseseră o viaţă spirituală, în care depinseseră de Dumnezeul nevăzut şi fuseseră protejaţi de El. Cu toate acestea, în cele din urmă, când influenţa restrictivă a exemplului şi a călăuzirii lui Moise încetase să fie prezentă, răul a biruit. Ei s-au întors la idolatrie şi la imoralitatea care era legată inseparabil de închinarea păgână. Plăcerile senzuale erau deghizate în religie (2 Timotei 3,4.5). O asemenea religie este pe placul mulţimilor şi acum, aşa cum a fost în zilele lui Israel. Există încă unii conducători înclinaţi să cedeze în faţa dorinţelor celor neconsacraţi şi să-i încurajeze la păcat (PP 317).