32:27 El le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.
Fiecare să se încingă cu sabia. Ori când vedeau vreo continuare a ritualului nelegiuit, leviţii trebuiau să-i ,,ucidă” pe participanţi cu sabia, ignorând orice legătură de familie sau de prietenie (Deuteronom 33,8.9; Ezechiel 9,6). Pentru stingerea răzvrătirii era necesară o acţiune hotărâtă. Domnul Isus a spus cu claritate că nici unei legături pământeşti nu trebuie să i se îngăduie să stea între noi şi datoria noastră faţă de El (Matei 8,21.22; 10,37). În felul acesta, locul de sărbătoare a devenit un loc al morţii. Această executare rapidă a celor care au condus idolatria în popor a fost necesară pentru a le dovedi naţiunilor înconjurătoare dispreţul categoric al lui Dumnezeu faţă de închinarea păgână. În ce îl privea pe poporul Său, Domnul trebuia să-l convingă de faptul că o astfel de nelegiuire nu avea să fie tolerată. Dacă Dumnezeu ar fi îngăduit ca această nelegiuire să treacă fără a fi pedepsită sever, în viitor, iudeii ar fi fost mai dispuşi să cedeze la ispita idolatriei. Ca protector iubitor al lui Israel, Dumnezeu i-a înlăturat din mijlocul poporului pe cei care erau hotărâţi să continue pe calea lor răzvrătită, ca să nu-i ducă şi pe alţii la ruină. Sunt situaţii când, din milă, Dumnezeu îngăduie să piară un număr mic, pentru a-i salva pe cei mulţi. Mai mult, dacă păcatul ar fi continuat, Dumnezeu nu ar mai putut să-l protejeze şi poporul ar fi căzut fără apărare în faţa vrăjmaşilor lor.