32:14 Şi Domnul S-a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
Domnul S-a lăsat (,,S-a căit” [versiunea engleză], n.trad.). Domnul a fost impresionat de rugăciunea stăruitoare şi altruistă a slujitorului Său credincios. El nu putea să refuze rugămintea aceluia care se gândea mai mult la poporul lui, decât la propria înălţare şi onoare. Ce tribut uimitor a fost acesta pentru caracterul lui Moise şi ce descoperire a iubirii divine (Ioan 3,16; Filipeni 2,5-8).
Cuvintele ,,Domnul S-a căit” sunt o slabă încercare de a exprima voinţa divină în limbajul omenesc. Strict vorbind, Dumnezeu nu Îşi poate schimba planul, deoarece El cunoaşte ,,sfârşitul de la început” (1 Samuel 15,29; Isaia 46,9.10; 55,11). Cu toate acestea, când cei păcătoşi renunţă la păcat şi se întorc la El, când copiii Săi Îi cer milă şi iertare, Dumnezeu ,,Se căieşte”. El trece de la mânie la milă, de la dreptate la iertare plină de har (Psalmi 106,44.45; Ieremia 18,5-10; 26,3; Ioel 2,12-14; Iona 3,9.10; 4,2).