English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Exod

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Exod, 32


32:1 Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.

Moise zăboveşte. În timp ce Moise a întârziat mai multe săptămâni pe munte, poporul i-a cerut lui Aaron să le facă ,,dumnezei” (Deuteronom 9,9-12). Absenţa prelungită a lui Moise i-a tulburat pe izraeliţi şi i-a făcut să fie neliniştiţi şi nerăbdători. Lor le lipsea credinţa lui Moise şi a părinţilor lor, care ,,au rămas neclintiţi, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11,27).

Este demn de observat faptul că aparenta întârziere a lui Moise a devenit o ocazie de alunecare a unora din poporul lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 12,21-28; Habacuc 2,2-4; Matei 25,1-13). În mod asemănător, unii vor da greş în a fi gata pentru venirea Domnului, când El se va arăta ,,a doua oară” (vezi Evrei 9,28). Mulţi vor zice în ziua aceea: ,,Stăpânul meu întârzie să vină” şi se vor deda la nelegiuire (Matei 24,45-51; Luca 12,37-48; 2 Petru 3,3-18).

Izraeliţii s-au temut că acel conducător de care ajunseseră să depindă îi părăsise. Atâta vreme cât îl aveau pe Moise cu ei, ca să-i încurajeze prin îndemnurile lui şi să-i susţină prin exemplul lui, izraeliţii reuşeau să păstreze o viaţă spirituală înaltă, să ,,umble prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5,7). Când el nu a mai fost prezent, s-a stârnit o reacţie, iar ,,firea” a triumfat asupra ,,duhului”. Deşi din vale putea fi văzut norul întunecos în care intrase Moise când se urcase împreună cu Iosua şi care stătea pe vârful muntelui, iluminat din când în când de fulgerele prezenţei divine, totuşi multora din tabără li s-a părut că Moise îi părăsise, ori fusese nimicit de focul distrugător. Era pregătită calea pentru o manifestare dureroasă a idolatriei.

Această experienţă prezintă unul dintre acele contraste izbitoare aşa de caracteristice în Biblie, asemenea celui în care, de exemplu, Domnul Hristos era proslăvit pe muntele schimbării la faţă, în timp ce ucenicii din vale erau supăraţi şi înfrânţi (Matei 17,1-19). Aici, în timp ce Moise era pe munte, primind tablele Legii şi îndrumările cu privire la adevărata închinare şi la slujba înaltă şi sfântă a marelui preot, poporul de jos săvârşea un act de neascultare flagrantă a Domnului. Paradoxal, poporul era condus în idolatrie chiar de omul chemat să-I slujească Domnului.

Lui Aaron. Dacă fratele lui Moise ar fi avut o credinţă şi un caracter puternic, acest incident nefericit din istoria lui Israel ar fi putut fi evitat. Slăbiciunea de caracter şi spiritul de caracter al lui Aaron nu numai că au făcut conducerea lui spirituală să fie ineficientă, ci l-au şi aşezat în poziţia de conducător al răzvrătirii.

Fă-ne un Dumnezeu (dumnezei – în engleză, n.trad.). Deoarece şederea în Egipt îi obişnuise cu formele materiale ale zeităţilor, evreilor le era dificil să se încreadă într-un Dumnezeu invizibil. Deşi termenul pentru ,,dumnezei” în limba ebraică este ’Elohim, adică forma la plural, unii cercetători ai Bibliei afirmă că aici şi în v.4, 8 şi 31 cuvântul ,,dumnezei” trebuie să fie tradus prin ,,un Dumnezeu”, considerând că forma la plural este folosită intenţionat spre a accentua faptul că viţelul de aur era un dumnezeu fals, în contrast cu Domnul, adevăratul Dumnezeu.

Să meargă înaintea noastră. Obosit de atâta aşteptare la Sinai şi dornic de a-şi continua călătoria spre Ţara Făgăduită, poporul a cerut un dumnezeu vizibil, care să le inspire încredere şi curaj (vezi 1 Samuel 3,3-8). Cât de bine ar fi fost dacă ei ar fi folosit acest timp de aşteptare pentru a medita la Legea lui Dumnezeu, pregătindu-şi în felul acesta inima spre a primi şi alte descoperiri de la El. Dacă ar fi procedat aşa, ei ar fi fost în stare să se opună acestei ispite. Spiritul de apostazie a fost generat în cea mai mare măsură de ,,mulţimea de amestecătură”, care se asociase izraeliţilor pentru a scăpa de plăgile Egiptului. Aceşti oameni trebuie să fie comparaţi cu ,,oamenii fără căpătâi” din Fapte 17,5.



32:2 Aaron le-a răspuns: Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.

Scoate-ţi. Alarmat de atitudinea necugetată şi ameninţătoare a poporului şi temându-se pentru propria siguranţă, Aaron a cedat în faţa cererilor mulţimii, în loc să înalţe cu nobleţe şi fermitate onoarea lui Dumnezeu (vezi cap. 23,2). În speranţa că oamenii vor refuza să renunţe la proprietăţile îndrăgite, el a poruncit să fie adunaţi ,,cerceii de aur”. Dar, sperând aşa, el a greşit. După ce a făcut primul pas al compromisului, nu a mai putut să se retragă.



32:3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron.

Verset ce nu a fost comentat.

32:4 El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.

Iată Dumnezeul tău. ,,Viţelul” avea o semnificaţie firească pentru izraeliţi, deoarece în Egipt asistaseră la închinarea înaintea lui Apis, taurul. Dar viţelul de aur a fost o presupusă reprezentare materială a adevăratului Dumnezeu, nu a vreunei zeităţi păgâne (vezi v.5).



32:5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: Mâine, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!

A strigat. Văzând aprobarea populară, Aaron a continuat să se implice în această apostazie, anunţând o ,,sărbătoare”. Destul de ciudat, aceasta avea să fie ,,o sărbătoare în cinstea Domnului”. Acest spirit de compromis, încercarea de a armoniza închinarea la Dumnezeu cu închinarea la idoli, nu a fost manifestat de Israel doar în acest caz, ci a motivat o mare parte din idolatria care i-a afectat în viitor (1 Regi 12,26-33; 2 Regi 17,32.33; Ţefania 1,5).



32:6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.

Dis de dimineaţă. Aşa de entuziasmaţi şi de hotărâţi erau oamenii pentru religia lor nou-descoperită, încât s-a sculat cât mai devreme cu putinţă, ca să înceapă actul de închinare. A şezut de a mâncat. Din jertfele aduse, numai o parte era arsă de obicei pe altar, restul fiind mâncat de cel ce le aducea. S-au sculat să joace. Aceasta era o manifestare a senzualităţii. Sărbătorile păgâne se încheiau cu orgiile cele mai desfrânate (Numeri 25,1-9; 1 Corinteni 10,7.8). Acest episod ilustrează

lupta care se dă fără încetare în natura omenească, între fire şi Spirit (Romani 7,23; 8,1-13). Din momentul plecării lor din Egipt, izraeliţii duseseră o viaţă spirituală, în care depinseseră de Dumnezeul nevăzut şi fuseseră protejaţi de El. Cu toate acestea, în cele din urmă, când influenţa restrictivă a exemplului şi a călăuzirii lui Moise încetase să fie prezentă, răul a biruit. Ei s-au întors la idolatrie şi la imoralitatea care era legată inseparabil de închinarea păgână. Plăcerile senzuale erau deghizate în religie (2 Timotei 3,4.5). O asemenea religie este pe placul mulţimilor şi acum, aşa cum a fost în zilele lui Israel. Există încă unii conducători înclinaţi să cedeze în faţa dorinţelor celor neconsacraţi şi să-i încurajeze la păcat (PP 317).



32:7 Domnul a zis lui Moise: Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.

Poporul tău. Dumnezeu îl dezmoştenise pe Israel. El nu a mai vorbit despre el ca fiind ,,poporul Meu” (Exod 3,10; etc.; în conformitate cu Matei 21,13; 23,28). Izraeliţii rupseseră legământul cu El şi se ,,despărţiseră” de grija şi călăuzirea Sa (Isaia 59,2). Resentimentul faţă de păcat este o parte inseparabilă a caracterului divin. Dumnezeu îl iubeşte pe cel păcătos, dar urăşte păcatul. Deoarece era departe de tabără, Moise nu a ştiut ce să întâmpla jos.



32:8 Foarte curând s-au abătut de la calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!

Foarte curând s-au abătut. Doar cu câteva săptămâni în urmă, poporul intrase într-un legământ solemn cu Dumnezeu şi se angajase să-L asculte (cap. 19,8; 24,3). Acum, acel legământ era călcat (PP 320). Pentru că nu avea ,,rădăcini”, când a venit ispita, poporul a căzut repede în păcat (vezi Matei 13,20.21). Mulţi din popor, îndeosebi cei din ,,mulţimea de amestecătură”, nu s-au putut abţine de la vechile lor practici idolatre (vezi 2 Petru 2,22). Cuvântul ,,încăpăţânat” (,,cu gâtul înţepenit” – n.trad.) transmite ideea de perversitate, asemenea unui cal care îşi înţepeneşte gâtul, când vizitiul îl mână în dreapta, sau în stânga, şi refuză să meargă în direcţia în care ar trebui.



32:9 Domnul a zis lui Moise: Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.

Verset ce nu a fost comentat.

32:10 Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.

Lasă-mă. Dumnezeu îl punea la încercare pe Moise şi îl pregătea pentru evenimentele viitoare (vezi Geneza 18,23-32; 32,26-28). Aceasta nu a fost ultima ocazie când a fost confruntat cu

o astfel de experienţă (Numeri 16,21.45). Moise a înţeles că propunerea lui Dumnezeu nu era finală şi a început să mijlocească pentru poporul său.

Pe tine te voi face. Domnul îi oferea lui Moise o ocazie de a alege între propria slavă, sau onoarea lui Dumnezeu şi bunăstarea acelora care se aflau în grija lui (vezi Matei 4,8-10). El s-a ridicat cu nobleţe la înălţimea ocaziei şi, în acest fel, şi-a dovedit devotamentul plin de loialitate faţă de Dumnezeu şi faţă de sarcina care îi fusese încredinţată.



32:11 Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare?

Moise s-a rugat. Moise protestează, spunând că Israel încă este poporul lui Dumnezeu – nu al său (vezi v.7). Dumnezeu făcuse aşa de mult pentru ei şi, cu siguranţă, nu îi va respinge acum, deoarece prin acest fapt ar recunoaşte că planul Său a dat greş. Primul argument al lui Moise a fost că Dumnezeu nu-şi putea permite să facă aşa, pentru onoarea Numelui Său. Moise nu putea să scuze păcatul poporului său, dar putea să mijlocească pentru iertarea lui (vezi Iov 42,10; Ieremia 14,19-21; Ezechiel 14,14.20; Daniel 9,4-11).



32:12 Pentru ce să zică Egiptenii: Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului? Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.

De ce să zică. Popoarele înconjurătoare auziseră despre eliberarea minunată a evreilor din Egipt şi, ca rezultat, se temeau de ce ar putea să facă Domnul în continuare pentru Israel. Prin urmare, dacă Israel ar fi fost nimicit acum, păgânii s-ar fi bucurat şi Dumnezeu ar fi fost dezonorat. În acest fel, s-ar fi dovedit adevărate acuzaţiile egiptenilor că, în loc de a-Şi conduce popor în pustie pentru a aduce jertfe (cap. 5,1-5), Dumnezeu îi adusese acolo ca să-i nimicească (cap. 10,10). Al doilea argument al lui Moise a fost evitarea triumfului păgânilor asupra lui Israel.



32:13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuţi: Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.

Adu-ţi aminte de Avraam. Al treilea argument a fost rugămintea adresată lui Dumnezeu de a-Şi aduce aminte de Avraam (Geneza 15,5; 17,2-8), Isaac (Geneza 26,4) şi Iacov (Geneza 28,14; 35,11). Aceste făgăduinţe fuseseră împlinite parţial, cu siguranţă că Dumnezeu nu va da greş în a-Şi împlini până la capăt cuvântul Său.



32:14 Şi Domnul S-a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

Domnul S-a lăsat (,,S-a căit” [versiunea engleză], n.trad.). Domnul a fost impresionat de rugăciunea stăruitoare şi altruistă a slujitorului Său credincios. El nu putea să refuze rugămintea aceluia care se gândea mai mult la poporul lui, decât la propria înălţare şi onoare. Ce tribut uimitor a fost acesta pentru caracterul lui Moise şi ce descoperire a iubirii divine (Ioan 3,16; Filipeni 2,5-8).

Cuvintele ,,Domnul S-a căit” sunt o slabă încercare de a exprima voinţa divină în limbajul omenesc. Strict vorbind, Dumnezeu nu Îşi poate schimba planul, deoarece El cunoaşte ,,sfârşitul de la început” (1 Samuel 15,29; Isaia 46,9.10; 55,11). Cu toate acestea, când cei păcătoşi renunţă la păcat şi se întorc la El, când copiii Săi Îi cer milă şi iertare, Dumnezeu ,,Se căieşte”. El trece de la mânie la milă, de la dreptate la iertare plină de har (Psalmi 106,44.45; Ieremia 18,5-10; 26,3; Ioel 2,12-14; Iona 3,9.10; 4,2).



32:15 Moise s-a întors şi s-a pogorât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta.

În mână. Adică în mâini (Deuteronom 9,15).



32:16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

Verset ce nu a fost comentat.

32:17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: În tabără este un strigăt de război!

Iosua a auzit. În timp ce cobora de pe munte, Moise l-a întâlnit pe Iosua, în locul unde îl lăsase cu şase săptămâni înainte (vezi cap. 24,12-18). Ei s-au îndreptat spre tabără împreună. Fiind soldat, Iosua a crezut că zgomotul din tabără era de război, dar Moise fusese avertizat de Domnul că se întâmpla ceva greşit şi suspecta natura zgomotului. Ultima parte a coborârii de pe Muntele Sinai nu permite vederea câmpiei de la poale, aşa că zgomotele se auzeau înainte să poată fi văzută cauza lor. Probabil că movilele de pământ de la piciorul muntelui constituiau o piedică în calea vederii (vezi comentariul pentru cap. 19,1).

32:18 Moise a răspuns: Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!

Verset ce nu a fost comentat.

32:19 Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână, şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.

Pe când se apropia. La naţiunile din vechime, ceremoniile religioase includeau dansul. La evrei, dansul era uneori solemn şi demn, aşa cum a fost cazul lui David (2 Samuel 6,14), alteori era festiv şi plin de bucurie (vezi comentariul pentru Exod 15,20). Cu toate acestea, la păgâni şi îndeosebi printre naţiunile orientale, astfel de dansuri aveau un caracter lasciv şi desfrânat. Dansatorii egipteni erau o categorie profesională inferioară, iar dansul lor era senzual şi indecent. În Siria, Asia Mică, şi în Babilon, dansul era o orgie sălbatică. Acesta fusese felul de dans pe care şi-l îngăduiseră izraeliţii acum, fapt ce justifică furia lui Moise. Era un act de idolatrie în cel mai josnic grad. Nu este ciudat că el a izbit cu violenţă tablele şi le-a spart. Prin acest gest, el a indicată faptul că izraeliţii rupseseră legământul cu Dumnezeu, iar Dumnezeu rupsese legământul Său cu ei (Deuteronom 9,17; PP 320).



32:20 A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei, şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.

A luat viţelul. Compară acest fapt cu acţiunea similară a lui Iosia (2 Regi 23,1-27).

A presărat cenuşa. Adică, ,,a împrăştiat-o”. Având în vedere că ,,apa” era ,,pârâul” care cobora de pe munte (Deuteronom 9,21) şi era singura apă existentă, când au beau din ea, izraeliţii riscau să înghită particule de aur. În felul acesta, obiectul păcatului lor a devenit şi obiectul pedepsei lor. Păcatul răsplăteşte în monedă proprie (Psalmi 7,15.16; 9,15; Proverbe 1,31.32; 5,22). Prin nimicirea completă a viţelului de aur, Moise i-a arătat poporului inutilitatea şi nimicnicia unui idol (1 Corinteni 8,4). Dacă viţelul nu se putea salva singur, cu siguranţă că nu-i putea salva nici pe închinătorii lui (Psalmi 115,3-9; Isaia 46,5-7).



32:21 Moise a zis lui Aaron: Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?

Lui Aaron. După ce a nimicit idolul, Moise s-a adresat în mod firesc aceluia pe care îl lăsase să conducă poporul şi care, în această calitate, ar fi trebuit să se opună apostaziei şi să o oprească (cap. 24,14). Moise nu a vrut să sugereze că poporul îi făcuse ceva lui Aaron, ci întrebarea pe care i-a pus-o era o mustrare şi un reproş. Dacă Aaron ar fi luat o poziţie fermă, această nelegiuirea nu s-ar fi petrecut (PP 316,317).



32:22 Aaron a răspuns: Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.

Tu singur ştii. În loc să accepte cu umilinţă responsabilitatea pentru idolatria lor, Aaron s-a justificat aşezând vina asupra poporului. Prin acest act, el s-a dovedit un adevărat urmaş al lui Adam şi Eva (Geneza 3,12.13). Ce contrast faţă de spiritul lui Moise (vezi comentariul pentru Exod 32,10-14.32).



32:23 Ei mi-au zis: Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!

Verset ce nu a fost comentat.

32:24 Eu le-am zis: Cine are aur, să-l scoată! Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.

Din el a ieşit. Pentru a-şi justifica şi mai mult comportamentul, Aaron a sugerat că avusese loc o minune, că o putere supranaturală transformase aurul aruncat ,,în foc” în ,,acest viţel”. Puterea amăgitoare a păcatului îi face pe oamenii care, de altfel, au o gândire sănătoasă, să se angajeze în raţionamente ce îndreptăţesc comportamentul lor. Aaron ar fi fost nimicit pentru păcatul lui, dacă nu ar fi fost mijlocirea stăruitoare a lui Moise pentru el (Deuteronom 9,20). Din cauza poziţiei lui de conducător, în absenţa lui Moise, nelegiuirea lui Aaron a fost mai reprobabilă. Dumnezeu aşteaptă mult de la cei cărora le încredinţează mult (Luca 12,48).

32:25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi;

Poporul era fără frâu. Poporul se lăsase în voia pasiunilor sălbatice. Restricţiile morale fuseseră abandonate complet. Poporul era practic într-o stare de revoltă, ajungând la o stare de turbare. Ei ajunseseră o gloată sălbatică. Aaron era răspunzător pentru orgie, deoarece el făcuse viţelul şi proclamase sărbătoarea.

Spre batjocura vrăjmaşilor. Probabil că unii amaleciţi (vezi Exod 17,8-16) încă se aflau în apropiere şi fuseseră martori la această ocazie zgomotoasă şi la faptele indecente.



32:26 s-a aşezat la uşa taberei, şi a zis: Cine este pentru Domnul, să vină la mine! Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.

Moise s-a aşezat. Pentru că nu reuşea să oprească această demonstraţie nelegiuită şi, înţelegând că trebuia să întreprindă ceva, Moise s-a aşezat personal la ,,intrarea în tabără” şi i-a convocat pe toţi care vor să facă la fel să i se alăture pentru a opri tulburarea. În războiul dintre bine şi rău nu există neutralitate. Fie suntem de partea lui Dumnezeu, fie de partea lui Satana. Nu există poziţie de mijloc (Iosua 24,14.15; 1 Regi 18,21; Matei 6,24). Testul final al faptului că suntem de partea lui Dumnezeu este să rămânem credincioşi, când toţi cei din jur apostaziază. Caracterele slabe trec de partea mulţimii (Matei 7,13.14). Evlavia hotărâtă se dă pe faţă prin faptul că este în stare să reziste influenţei molipsitoare a mulţimii. Este nevoie de curaj pentru a rămâne singur (vezi Daniel 3,14-18). Singuri printre fraţii lor, ,,fiii lui Levi” au trecut de ,,partea Domnului”. Ei nu participaseră la închinarea idolatră.



32:27 El le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.

Fiecare să se încingă cu sabia. Ori când vedeau vreo continuare a ritualului nelegiuit, leviţii trebuiau să-i ,,ucidă” pe participanţi cu sabia, ignorând orice legătură de familie sau de prietenie (Deuteronom 33,8.9; Ezechiel 9,6). Pentru stingerea răzvrătirii era necesară o acţiune hotărâtă. Domnul Isus a spus cu claritate că nici unei legături pământeşti nu trebuie să i se îngăduie să stea între noi şi datoria noastră faţă de El (Matei 8,21.22; 10,37). În felul acesta, locul de sărbătoare a devenit un loc al morţii. Această executare rapidă a celor care au condus idolatria în popor a fost necesară pentru a le dovedi naţiunilor înconjurătoare dispreţul categoric al lui Dumnezeu faţă de închinarea păgână. În ce îl privea pe poporul Său, Domnul trebuia să-l convingă de faptul că o astfel de nelegiuire nu avea să fie tolerată. Dacă Dumnezeu ar fi îngăduit ca această nelegiuire să treacă fără a fi pedepsită sever, în viitor, iudeii ar fi fost mai dispuşi să cedeze la ispita idolatriei. Ca protector iubitor al lui Israel, Dumnezeu i-a înlăturat din mijlocul poporului pe cei care erau hotărâţi să continue pe calea lor răzvrătită, ca să nu-i ducă şi pe alţii la ruină. Sunt situaţii când, din milă, Dumnezeu îngăduie să piară un număr mic, pentru a-i salva pe cei mulţi. Mai mult, dacă păcatul ar fi continuat, Dumnezeu nu ar mai putut să-l protejeze şi poporul ar fi căzut fără apărare în faţa vrăjmaşilor lor.



32:28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.

Verset ce nu a fost comentat.

32:29 Moise a zis: Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!

Predaţi-vă azi. Moise declară favoarea Cerului asupra leviţilor, care i s-au alăturat cu atâta sinceritate în pedepsirea idolatrilor. Cuvântul ebraic pentru ,,consacrare” transmite ideea hirotonirii pentru o slujbă sfântă. Aici implică de asemenea ,,binecuvântarea” specială pe care Dumnezeu o avea pregătită pentru leviţi, onoarea de a fi aleşi să slujească în sanctuar (Numeri 3,5-9; 18,1-7; Deuteronom 10,8).

32:30 A doua zi, Moise a zis poporului: Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.

A doua zi. Acest verset sugerează că, în cele din urmă, poporul şi-a înţeles marea vinovăţie şi era îngrozit de faptul că aveau să fie ucişi toţi cei ce păcătuiseră. Iubirea şi mila lui Moise faţă de poporul său l-au determinat să mijlocească din nou pentru el înaintea Domnului. Aici se află o lecţie adâncă la care slujitorii Evangheliei trebuie să mediteze. Deşi, ca păstori ai turmei, ei trebuie să-şi iubească membrii şi să-i apropie de Dumnezeu, totuşi nu trebuie să evite a le arăta oamenilor păcatele lor (Isaia 58,1). În acelaşi timp, ei trebuie să mijlocească stăruitor înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatului prin harul lui Hristos.



32:31 Moise s-a întors la Domnul, şi a zis: Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.

Poporul acesta. Moise îi vorbise lui Dumnezeu despre izraeliţi, numindu-i ,,poporul Tău” (v.11). Aici, gândindu-se la gravitatea păcatului care îi făcuse nevrednici de a fi numiţi popor al lui Dumnezeu, el se referă la ei ca ,,poporul acesta”.



32:32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!

Iartă-le acum păcatul. Moise a fost aşa de emoţionat în apelul lui către Dumnezeu, încât nu şi-a încheiat prima parte a frazei condiţionale. Această omisiune ar fi putut fi ,,Atunci voi fi mulţumit”, sau ,,Nu voi mai avea nimic de spus”. Omisiuni asemănătoare se află în Luca 13,9; 19,42.

Şterge-mă. Iubirea lui Moise faţă de fraţii lui greşiţi era aşa de mare încât, dacă nu putea să împiedice nimicirea lor, nu voia să o vadă (vezi Numeri 11,15). El era dispus să nu fie scris ,,în cartea vieţii” (vezi Isaia 4,3). El voia să-şi dea propria viaţă, dacă ar fi putut sluji ca ispăşire pentru păcatul lor. El era doritor să poarte vina lor acum şi în veşnicie pentru a asigura iertarea lor. Pavel a manifestat o lipsă de egoism asemănătoare faţă de iudeii din zilele sale (Romani 9,1-3). Moise a îndeplinit multe acte nobile, dar acesta a fost cel mai nobil dintre toate. Nu este uşor să apreciezi măsura iubirii unor astfel de oameni ca Moise şi Pavel, deoarece capacitatea noastră limitată de gândire nu o înţelege mai mult decât poate un copilaş să înţeleagă curajul eroilor. Moise este un tip al Bunului Păstor, care Şi-a dat viaţa pentru oile Lui (Ioan 10,11.15) şi care a fost ,,şters din numărul celor vii, pentru nelegiuirea” poporului Său (Isaia 53,8; Daniel 9,26; Ioan 15,13).

Din cartea Ta. Aceasta se referă la ,,cartea vieţii”, în care sunt scrise numele tuturor celor ce au mărturisit a fi copii ai lui Dumnezeu (Psalmi 69,28; Daniel 12,1; Filipeni 4,3; Apocalipsa 3,5; 13,8; 17,8; 20,12.15; 21,27). Cei care se îndepărtează de Dumnezeu şi care, din cauza faptului că nu au fost dispuşi să renunţe la păcat, au ajuns să fie împietriţi faţă de influenţa Duhului Sfânt (Geneza 6,3; Efeseni 4,30; Evrei 10,29; 1 Tesaloniceni 5,19), îşi vor avea numele şterse din cartea vieţii şi vor fi nimiciţi.



32:33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Pe cel ce a păcătuit. În general, Biblia ne învaţă că fiecare trebuie să suporte propria pedeapsă (Deuteronom 24,16; 2 Regi 14,6; Psalmi 49,7; Ieremia 31,29.30; Ezechiel 18,20). Există o singură ispăşire înlocuitoare acceptată de Cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta este ispăşirea făcută de Isus Hristos care, fiind fără păcat, putea să fie pedepsit pentru păcatele altora (Isaia 53,5.6; Ioan 1,29; 1 Corinteni 15,3; Evrei 9,28; 1 Petru 2,24). În mijlocirea sa pentru Israel, Moise reprezintă mijlocirea lui Hristos pentru cei păcătoşi. Totuşi, el nu a putut să poarte vina celor nelegiuiţi, aşa cum a purtat-o Domnul Hristos.

32:34 Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!

În ziua răzbunării Mele. S-a sugerat că această expresie se referă la declaraţia că nici unul dintre cei care părăsiseră Egiptul nu va intra în Canaan (Numeri 14,26-35).



32:35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.

Domnul a lovit cu urgie. După uciderea celor 3000 (v.28), în tabără a izbucnit o urgie. Chiar şi aceasta era o dovadă a milei divine, spre a evidenţia pericolul păcătuirii. Deşi Dumnezeu era dispus să ierte pe poporul Său, dacă iertarea era obţinută prea uşor, poporul ar fi fost încurajat să comită nelegiuirea din nou. El trebuia să fie sensibilizat faţă de efectele rele ale nelegiuirii. Mângâierea a fost amânată, pentru ca această convingere să fie întipărită mai adânc.

În toate modalităţile prin care Dumnezeu ne tratează astăzi, trebuie să căutăm să înţelegem planul Său divin şi să învăţăm lecţiile pe care El intenţionează să ni le dea. În felul acesta, El va dezvolta şi va întări caracterul.

Comentariile lui Ellen G. White 1-35 PP 315-327; TM 99-103; 3T 296-304, 339-341 1 PP 316; 3T 296,339,340; 4T 514 1-6 PP 296 2,3 PP 317 3,4 4T 514 4 PP 323; TM 99; 3T 296,300,340 4-6 PP 317 5 3T 340 5,6 TM 100 6 CT 367; 3T 296,340; 8T 66 7,8 PP 318 9,10 3T 297 10-12 PP 318 10-14 TM 100 11 PK 16 11-14 3T 297,340 14 PP 319; 3T 298 19 EW 163; 3T 298,301,341 19,20 PP 320 20-23 TM 101 21-24 PP 320; 3T 298 25 TM 101 26 PK 148; 1T 337; 2T 262,607; 3T 272,279,528; 4T 447; 5T 541; 6T 465; 7T 10,106 26-28 PP 324; TM 102 26-29 3T 301 27,28 PP 323 28 3T 303,342 30-34 PP 326 30-35 3T 303 31,32 EW 163 32 DA 422; SR 206 33 GC 483; PP 327; 3T 354


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: