31:13 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
Sabatele Mele. Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale capitolelor de încheiere ale Exodului este îndemnul repetat cu privire la respectarea a Sabatului zilei a şaptea (vezi cap. 16,22-30; 20,8-11; 23,12; 34,21; 35,2,3). Aceasta dovedeşte marea importanţă a Sabatului, pentru că nici
o altă poruncă a Decalogului nu este amintită. Această referinţă făcută cu privire la respectarea Sabatului nu este o simplă repetare a observaţiilor similare, ci ea prezintă Sabatul ca un ,,semn” între Dumnezeu şi poporul Lui şi avertizează că pedeapsa pentru călcarea Sabatului este ”moartea”.
Un semn. Dumnezeu dăduse deja israeliţilor circumciziunea ca ,,semn” în trupul lor al ,,legământului” cu ei (Geneza 17,9-14; Fapte 7,8). Acum, urma ca Sabatul să fie un ,,semn” în plus al acestui legământul, nu în trup, ci în inimă (Exod 31,12.13.16,17; Ieremia 31,31-33; Ezechiel 20,12.20; 2 Corinteni 3,3).