30:12 Când vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători.
Când vei socoti. Sau vei face ,,recensământul” (RSV). Populaţia fusese considerată pe vremea Exodului ,,în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii” (vezi comentariul pentru cap. 12,37). Acum trebuia să fie făcut un recensământ mai exact.
Răscumpărarea. Literal, ,,a acoperi”, în acelaşi sens în care o asigurare ,,acoperă” un om şi-l eliberează de a orice obligaţie. Poporul era obligat faţă de Dumnezeu; el putea să se descarce de această obligaţie prin plătirea ,,răscumpărării”. Vieţile lor erau considerate ca încredinţate ca garanţie lui Dumnezeu, până ce era îndeplinită cererea lui Dumnezeu cu privire la ele. Prin plata revendicării, ei recunoşteau bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu.
Pentru sufletul lui. ,,Pentru sine însuşi” (RSV), adică pentru ,,duhul, sufletul şi trupul” lui (1 Tesaloniceni 5,23). Evident că acesta este sensul, pentru că declaraţia se referă la un om viu, nu la vreo parte imaterială a fiinţei lui, sau la un spirit dezîncarnat.
Nici o urgie. Adică, nici o pedeapsă din cauza neglijenţei sau neascultării.