30:10 Numai o dată în fiecare an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face odată pe an cu sângele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru prea sfânt înaintea Domnului.
O dată pe fiecare an. Aceasta se referă la marea zi de ispăşire, a zecea zi a lunii a şaptea, când marele preot trebuia să ia sângele şi să-l pună pe coarnele altarului tămâierii şi ,,să facă ispăşire pentru el” (Levitic 16,18.19). Aceasta nu făcea din el un altar de ispăşire. Totuşi, în cazurile când păcătuia marele preot (vezi Levitic 4,3-12), sau când păcătuia întreaga adunare ,,din neştiinţă”, sau făcea ,,împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie să fie făcute, el avea de-a face cu ispăşirea (Levitic 4,13-21). În astfel de cazuri, altarul tămâierii lua locul altarului arderilor de tot, pe care era stropit sângele jertfelor pentru păcate personale (Levitic 4,22-35). Dintre toate obiectele mobilierului din Cortul Întâlnirii, altarul tămâierii pare să fi fost următorul ca importanţă în ce priveşte sfinţenia, după chivot şi scaunul îndurării. Acest fapt sugerează marea valoare pe care o acordă Dumnezeu rugăciunii (vezi PP 353).