3:20 Eu Îmi voi întinde mâna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.
După aceea. Declaraţia aceasta nu este în dezacord cu v.19. Înţelesul v.19 şi 20 este că Faraon nu avea să vrea să lase pe Israel să plece, chiar fiind lovit de mâna puternică a lui Dumnezeu, dar avea să fie constrâns să facă aşa, împotriva voinţei sale. Chiar după plaga a noua, Faraon încă mai refuza să-i lase să plece (cap. 10,27). În cele din urmă, după moartea întâiului său născut, când a dat îngăduinţa, de fapt i-a alungat (cap. 12,31-33) şi curând şi-a schimbat hotărârea, urmărindu-i (cap. 14,5-9). Mâna puternică a lui Dumnezeu nu a înfrânt voinţa regelui, dar a contribuit la eliberarea lui Israel.