Printable ModeExod, 3
|
3:1 Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Ietro. Un alt nume pentru Reuel (vezi comentariul pentru cap 2,18). Despre preoţia lui, vezi cap. 2,16; despre aşezarea Madianului, vezi cap. 2,15. Dincolo de pustie. Muntele Horeb trebuie să fie căutat în partea centrală a peninsulei Sinai, şi conform cu acest verset, patria lui Ietro era despărţită de el printr-un deşert. De aceea, locuinţa lui trebuie să fi fost la est sau sud-est de Horeb, şi nu spre nord-est, aşa cum consideră unii. Numai în felul acesta este posibil a se explica următoarele două fapte: (1) Când s-a întors din Madian în Egipt, Moise a mers pe drumul Horebului, unde l-a întâlnit Aaron, venind din Egipt (cap. 4,27). (2) În călătoria lor, izraeliţii n-au întâlnit nici un fel de madianiţi prin deşert, deşi drumul spre patria lui Hobab, madianitul, i-a despărţit de al lor, când au plecat de la Sinai (Numeri 10,30). Cuvântul tradus ,,spre partea dinapoi” înseamnă uneori ,,apus”, ca în RSV din Judecători 18,12; Ezechiel 41,15; Zaharia 14,8; Isaia 9,12. Aceasta se datora faptului că evreii erau de obicei, cu faţa spre răsărit când indicau direcţiile şi, de aceea, apusul era ,,înapoia” lor în timp ce răsăritul era ,,înainte”. Aceasta reiese clar din LXX, Isaia 9,12. Mai departe este evident că Horeb se afla la apus de locul natal al lui Ietro. Cuvântul tradus ,,spre partea dinapoi” (engleză) este redat ,,partea de apus” în RSV. Muntele lui Dumnezeu. Exodul a fost scris după arătarea lui Dumnezeu la Horeb, care i-a dat numele de ,,Muntele lui Dumnezeu”. Horeb şi Sinai sunt două nume pentru acelaşi munte (vezi Exod 19,11; Deuteronom 4,10). Prin secolul al cincilea d.Hr., Horeb a fost identificat cu unul din piscurile muntelui din partea centrală de sud a lui Sinai numit Jebel Musa, ,,Muntele lui Moise”. Este înalt de 2544 m şi se ridică la vreo 500 m deasupra văilor înconjurătoare. Totuşi s-a observat că acest munte este invizibil din cea mai mare câmpie din vecinătate, er-Raha, care este considerată ,,pustia Sinai” (cap. 19,2). Această câmpie oferă loc pentru o mare mulţime de oameni şi, cu unele văi mici care-i aparţin, ea are un număr de izvoare. Totuşi, din şesul er-Raha, piscul învecinat Ras es-Safsaf de 2213 m înălţime, poate fi văzut cu uşurinţă. Din motivul acesta mulţi cercetători care acceptă identificarea tradiţională a şesului er-Raha cu pustia Sinai, cred că Muntele Sinai trebuie să fie identificat cu Ras es-Safsaf mai degrabă, decât cu Jebel Musa. Alţii au identificat muntele Legii cu Jebel Serbal, care se află la vreo 15 mile spre nord-vest de, cel mai impresionant munte din întreaga peninsulă Sinai. Jebel Serbal, cu o înălţime de numai 2287 m, este departe de a fi unul din cei mai înalţi munţi din regiune, dar se înalţă prăpăstios din Wadi Feiran, care are o înălţime medie de 667 m. Marea diferenţă de altitudine justifică aspectul impresionant al lui Jebel Serbal. Acesta este unul din motivele pentru care unii cercetători văd în el Horebul, şi în Wadi Feiran, ,,pustia Sinai” din Exod. Al doilea motiv este că tradiţia care leagă Jebel Serbal cu muntele Sinai pare să fie mai timpurie decât aceea care identifică pe Jebel Musa cu Muntele Sinai. Deoarece nu există nici o dovadă hotărâtă spre a sprijini vreuna din identificări, acum nu se poate determina dacă Horeb este Jebel Musa, la poalele căruia este faimoasa mănăstire Sf. Ecaterina, unde Tischendorf a găsit Codex Sinaiticus, sau învecinatul Ras es-Safsaf, ori chiar Jebel Serbal (vezi comentariul pentru cap. 19,1.20). 3:2 Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc. Îngerul Domnului. Contextul (v.4-6, 14) arată clar că acest ,,înger al Domnului” era Însuşi Domnul, a doua Persoană a Dumnezeirii (vezi PP 252, 311, 366). Deja pe vremea lui Avraam, Domnul se descoperise în acest fel şi cu acest nume (vezi Geneza 22,11). Flacără de foc. Textul ebraic se citeşte literal ,,din mijlocul rugului”, nu în sensul că nu există decât un singur rug lângă Muntele Horeb, ci mai degrabă că acesta era singurul rug care avea o însemnătate deosebită. Rugul aprins era o reprezentare vizibilă potrivită a soliei pe care Dumnezeu a făcut-o cunoscută lui Moise. În contrast cu copacii mai semeţi şi mobili (Judecători 9,15), rugul aprins poate fi comparat cu poporul lui Israel în smerenia lui, dispreţuit de lume. Focul, arzând, dar neconsumând rugul, poate fi considerat ca reprezentând durerea curăţitoare a robiei. Dar rugul n-a fost consumat şi în flacăra curăţitore Domnul nu lasă pe poporul Său pradă morţii (Psalmi 118,18). 3:3 Moise a zis: Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul. Verset ce nu a fost comentat. 3:4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: Moise! Moise! El a răspuns: Iată-mă! Verset ce nu a fost comentat. 3:5 Dumnezeu a zis: Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. Nu te apropia. Când Moise s-a apropiat de rug, el nu s-a aşteptat să aibă o vedenie, nici nu era conştient de prezenţa lui Dumnezeu. De aceea, când s-a apropiat spre a examina ,,această vedenie minunată” (v.3), el a fost sfătuit să rămână la o distanţă neprimejdioasă de rug. Scoate-ţi încălţămintele. Deoarece încălţămintea aşa cum o cunoaştem noi astăzi nu era purtată nici de egipteni, nici de locuitorii pustiului răsăritean, este mai bine a traduce cuvântul ebraic na‘al prin ,,sandale”. Practica de a le scoate înainte de intrarea într-un templu, palat sau chiar case particulare, a fost întotdeauna un obicei general în Orientul Apropiat. Deoarece ghetele sau sandalele poartă praf sau alte impurităţi, spiritul reverenţios oriental consideră drept sacrilegiu a intra cu încălţămintea în picioare într-un loc curat sau sfânt. Aceeaşi poruncă dată acum lui Moise a fost repetată mai târziu lui Iosua (Iosua 5,15). Pământ sfânt. Locul unde stătea Moise era sfânt, nu pentru că era un sanctuar vechi sau loc sfinţit necunoscut, aşa cum consideră unii comentatori, ci din cauza prezenţei lui Dumnezeu. 3:6 Şi a adăugat: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu. Dumnezeul tatălui tău. Trecerea de la ,,îngerul Domnului” (v.2) la ,,Domnul”, Iehova (v.4) şi apoi la ,,Dumnezeu” (v.4, 6) exclude ideea că Iehova este numai un Dumnezeu naţional, după cum pretinde înalta critică. Aceasta dovedeşte că cele trei expresii sunt mai mult sau mai puţin sinonime. După ce Moise a făcut cunoştinţă cu faptul prezenţei Sale, Dumnezeu se prezintă pe Sine ca Dumnezeul părinţilor lui, Avraam, Isaac şi Iacov. În felul acesta, Dumnezeu îi aminteşte de făgăduinţele făcute patriarhilor, pe care era aproape să le ducă la îndeplinire faţă de sămânţa lor, copiii lui Israel. În expresia ,,tatălui tău” sunt clasificaţi ca unul singur cei trei patriarhi, din cauza legăturilor personale de care s-au bucurat fiecare din ei cu Dumnezeu, şi a făgăduinţelor pe care fiecare le-a primit direct de la Dumnezeu. Moise şi-a ascuns faţa. Slava Dumnezeului celui Sfânt nu o poate suporta nici un om păcătos, deci, pentru Moise era numai firesc să-şi ascundă faţa. Mai târziu, Ilie a făcut la fel în acelaşi loc (1 Regi 19,13), şi chiar sfinţii îngeri fac la fel înaintea tronului lui Dumnezeu din ceruri (Isaia 6,2). 3:7 Domnul a zis: Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. Verset ce nu a fost comentat. 3:8 M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe care le locuiesc Canaaniţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii. Să-i scot. Expresia aceasta, ,,să-i aduc sus” este literal corectă, pentru că Palestina este aşezată la un nivel mai înalt decât Egiptul. Scriitorii biblici sunt foarte grijulii în această privinţă şi întotdeauna indică diferenţele de înălţime prin expresii ca ,,s-a suit” sau ,,s-a pogorât (vezi Geneza 12,10; 13,1; 37,25; 39,1; 42,2; 46,3.4; 50,25). O ţară bună. Ţara în care urmau să fie duşi izraeliţii este numită o ,,ţară bună” din cauza marii ei fertilităţi (vezi Deuteronom 8,7-9) şi ,,întinsă” în contrast cu ţara Goşen. Chiar dacă fertilitatea Palestinei nu o egala pe aceea a Egiptului, totuşi ea era mare. Pământul bogat de la răsărit de Iordan produce enorme recolte de cereale primăvara şi dă păşune tot anul. Regiunea de apus este mai puţin productivă, dar dacă este cultivată cu grijă aduce excelente recolte de măsline, smochine şi orz. Din punct de vedere modern, Canaanul apare ca o ţară mică, nefiind mai întinsă decât statul Vermont din Statele Unite şi ceva mai mare decât Belgia din Europa. Dar pentru izraeliţii de pe vremea lui Moise, ea părea întinsă, fiind considerabil mai mare decât toată regiunea de deltă din Egipt, din care ei ocupaseră doar o mică parte. Ţara făgăduită în legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam (Geneza 15,18-21) şi în realitate stăpânită de David şi Solomon (1 Regi 4,21) includea nu numai Palestina ci şi o regiune considerabilă din Siria (vezi harta colorată). Ţară unde curge lapte şi miere. Folosită aici pentru prima oară, dar obişnuită în cărţile de mai târziu (Numeri 13,27 Deuteronom 26,15; 31,20; Ieremia 11,5; 32,22; Ezechiel 22,6), aceasta a devenit o expresie proverbială pentru o ţară a abundenţei, şi nu trebuie să fie împinsă până la sensul exact literal. S-a vrut a se face prin ea o descriere figurativă a marii fertilităţi şi a frumuseţii naturale a ţării Canaanului. Laptele şi mierea sunt cele mai simple şi mai alese produse ale unei ţări bogate în iarbă şi flori, iar în Palestina ele se aflau în mare abundenţă. În locurile pe care le locuiesc canaaniţii. Pentru explicarea originii şi istoriei diferitelor naţiuni amintite, vezi comentariul pentru Geneza 10,15-17. Enumerarea naţiunilor din Palestina, făcută aici, este incompletă, fiind amintite în mod expres numai cinci din cele zece al căror ţinut fusese făgăduit lui Avraam (Geneza 15,19-21). Totuşi, mai este adăugat unul, acela al heviţilor. Este posibil că ei succedaseră cheniziţilor sau cadmoniţilor în timpul lui Avraam. 3:9 Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. Verset ce nu a fost comentat. 3:10 Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel. Verset ce nu a fost comentat. 3:11 Moise a zis lui Dumnezeu: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel? Cine sunt eu? Cu Moise se petrecuse o mare schimbare. Înainte cu patruzeci de ani el se prezentase ca un eliberator voluntar. Mersese la fraţii lui şi omorâse pe unul din asupritorii lor, socotind că ei vor pricepe că ,,Dumnezeu, prin mâna lui le va da izbăvirea” (Fapte 7,25). Totuşi, pe vremea aceea, el nu era calificat pentru poziţia de conducere la care aspira, şi nici copiii lui Israel nu erau gata pentru eliberare. Cei 40 de ani din Madian l-au învăţat umilinţa şi l-au umplut cu o totală neîncredere în sine însuşi. Prinţul adoptiv al casei regale a Egiptului a devenit un păstor, având o ocupaţie dispreţuită de egipteni (Geneza 46,34), şi se simţea atât de nesigur de sine însuşi, încât să se teamă de Faraon. Ce influenţă se putea aştepta el să aibă, un păstor dispreţuit din partea estică a pustiului, în faţa puternicului rege al celei mai tari naţiuni de pe pământ? Ba mai mult, ce influenţă avea să aibă el asupra propriului său popor? Când a fost un bărbat puternic, ei îl respinseseră; vor accepta ei conducerea lui ca un fugar reîntors? Astfel de gânduri puteau să treacă prin mintea lui Moise când i s-a făcut chemarea să se întoarcă în Egipt să elibereze pe poporul lui. Împotrivirea lui de a accepta chemarea, neîncrederea în sine şi în poporul lui pot fi uşor înţelese. 3:12 Dumnezeu a zis: Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. Eu voi fi cu tine. Dumnezeu n-a respins argumentele lui Moise, ci l-a asigurat de însoţirea şi ajutorul divin. Nici o dibăcie omenească, nici o putere pământească, sau simpla ingeniozitate nu pot face ceea ce este posibil prin conlucrarea cu Dumnezeu. Unui conducător al poporului lui Dumnezeu nu-i poate fi făcută o făgăduinţă mai mare decât aceea dată lui Moise atunci când a fost chemat. Semnul. Dumnezeu a dat lui Moise un semn că nu este trimis într-o misiune fără succes, ci acesta era un semn a cărui împlinire va veni mai târziu, ca şi acela dat lui Ezechia prin Isaia (2 Regi 19,29). Totuşi, înainte ca semnul să poată fi împlinit, Moise trebuia să asculte şi să îndeplinească sarcina pe care era împuternicit să o întreprindă. 3:13 Moise a zis lui Dumnezeu: Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi; şi mă vor întreba: Care este Numele Lui? ce le voi răspunde? Care este numele lui. Pe punctul de a accepta chemarea divină, Moise a întrebat ce trebuia să spună în cazul când poporul va întreba despre scrisorile lui de acreditare divină. Presupunerea că poporul putea să pună această întrebare nu trebuie să fie atribuită necunoaşterii numelui Dumnezeului lor. Numele prin care Se descoperise părinţilor lor nu putea să dispară întru totul din amintire şi simpla menţiune a numelui lui Dumnezeu nu putea să-i fi fost de mult ajutor lui Moise. Totuşi, natura şi puterea Aceluia care-l trimitea pe Moise, aveau să fie exprimate în acel nume şi, deoarece numele înseamnă atât de mult pentru spiritul semitic, era important pentru Moise să descopere poporului său adevărata natură a Dumnezeului lor, care acum era gata să-i elibereze din robie. 3:14 Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Şi a adăugat: Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeşte Eu sunt, m-a trimis la voi. Eu sunt cel ce sunt. De aceea, Dumnezeu s-a descoperit lui Moise, sau mai degrabă i-a explicat numele prin care Se făcuse cunoscut lui Avraam la facerea legământului (Geneza 15,7). În ebraică şi în engleză (în limba română la fel), numele acesta este o formă a verbului ,,a fi” şi înseamnă că posesorul lui este cel veşnic, cel existent prin sine (vezi Ioan 8,58; DA 469). Universalitatea lui atotcuprinzătoare exclude orice comparaţie a Dumnezeului izraeliţilor cu zeităţile Egiptului, sau a altor naţiuni. S-a intenţionat a se asigura lui Moise şi poporului său o puternică mângâiere în suferinţa lor şi un sprijin puternic pentru încrederea lor în realizarea scopului Lui de a-i elibera. ,,Eu sunt” m-a trimis. ,,Eu sunt” este o formă prescurtată pentru ,,Eu sunt Cel ce sunt”, şi are de scop să exprime aceeaşi idee. 3:15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam. Acesta este numele Meu. Tradus din cuvântul ebraic ca ,,Eu sunt”, rezultă forma derivată Yahweh. Yahweh este mai potrivit redat ,,Domnul” de către KJV, cu întreg cuvântul în majuscule şi litere majuscule mici, cum apare aici. Traducerea ASV din 1901, transliterează pe Yahweh ca ,,Iehova”. Pentru evrei, acesta a fost întotdeauna numele sacru prin care a fost deosebit adevăratul Dumnezeu de toţi zeii falşi. Vezi p.172,173. 3:16 Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel, şi spune-le: Mi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: V-am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt, Strânge pe bătrâni. Dumnezeu continuă să-i dea mai departe instrucţiuni lui Moise cu privire la aducerea la îndeplinire a misiunii sale. La sosirea lui în Egipt, în primul rând, el trebuia să-i informeze pe bătrâni, ca reprezentanţi ai naţiunii, şi anume, pe capii de familie şi de triburi, despre planul lui Dumnezeu de a-i elibera. ,,Bătrânii” nu erau în mod necesar de vârstă înaintată, ci aceia care erau recunoscuţi drept conducători de popor (vezi cap. 6,14.15; 12,21). V-am văzut. O repetare a cuvintelor folosite de Iosif pe patul lui de moarte (Geneza 50,24). Ele pot să însemne: ,,Am făcut cum a profetizat Iosif, şi puteţi fi siguri că tot ce a făgăduit el se va împlini”. 3:17 şi am zis: Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere. Vezi comentariul pentru versetul 8. 3:18 Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: Domnul, Dumnezeul Evreilor, s-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru. Ei vor asculta. Moise credea că ei îl vor dispreţui, vor avea urechi surde pentru cuvintele sale şi vor refuza conducerea lui. Dar Dumnezeu i-a spus că de data aceasta primirea lui se va deosebi mult de aceea care i s-a făcut cu 40 de ani înainte. Inimile oamenilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi Dumnezeu Însuşi condusese treburile poporului Său aşa fel încât să fie gata să-l recunoască pe Moise ca unealta aleasă de Dumnezeu pentru eliberarea lor. Dă-ne voie să mergem. Cererea pentru îngăduinţa lui Faraon de a părăsi ţara este formulată în aşa fel încât să exprime legătura precisă faţă de el. El n-avea nici un drept să-i reţină, dar consimţământul pentru plecarea lor era necesar tot aşa cum a fost acela al unui rege de mai înainte pentru aşezarea lor în ţinutul Goşen (Geneza 45,16-20). El n-avea nici un motiv întemeiat să refuze cererea lor de a face o călătorie de trei zile în pustie, pentru că întoarcerea lor la sfârşitul acestei perioade era cuprinsă în cerere. Era aceasta înşelăciune? Nicidecum. Dumnezeu cunoştea inima lui Faraon şi l-a instruit pe Moise să nu ceară deocamdată mai mult decât putea fie să acorde, fie – prin refuz – să-şi descopere asprimea inimii. Dacă Faraon ar fi consimţit, probabil că Dumnezeu i-ar fi făcut atunci cunoscut întregul Său plan şi ar fi cerut eliberarea definitivă a poporului Său. Când Faraon a refuzat prima cerere rezonabilă (Exod 5,2), Moise a trebuit să demonstreze puterea Dumnezeului evreilor prin minuni şi judecăţi. Prin urmare, Moise a persistat în cererea de a îngădui poporului să meargă să slujească Dumnezeului lor (cap. 7,16; 8,1; 9,1.13; 10,3). Numai când regele le-a dat îngăduinţa de a sacrifica în Egipt, Moise a adăugat la cerere lui semnificaţia expresiei ,,după cum ne va spune” (cap. 8,27), care înseamnă că ei nu se mai puteau întoarce. Desigur, că acest era motivul de care se temea Faraon. 3:19 Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică. Silit de o mână puternică. Faraon nu avea să binevoiască a lăsa pe popor să plece, chiar dacă mâna puternică a lui Dumnezeu era asupra lui (vezi cap. 8,15.19.32; 9,12.35; 10,20.27). Dumnezeu a prevăzut rezistenţa lui şi a făcut planul în conformitate cu aceasta. Citirea marginală a traducerii KJV, ,,decât prin mână puternică”, este întemeiată pe LXX şi urmată de RSV, dar nu este favorizat de textul ebraic. 3:20 Eu Îmi voi întinde mâna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi. După aceea. Declaraţia aceasta nu este în dezacord cu v.19. Înţelesul v.19 şi 20 este că Faraon nu avea să vrea să lase pe Israel să plece, chiar fiind lovit de mâna puternică a lui Dumnezeu, dar avea să fie constrâns să facă aşa, împotriva voinţei sale. Chiar după plaga a noua, Faraon încă mai refuza să-i lase să plece (cap. 10,27). În cele din urmă, după moartea întâiului său născut, când a dat îngăduinţa, de fapt i-a alungat (cap. 12,31-33) şi curând şi-a schimbat hotărârea, urmărindu-i (cap. 14,5-9). Mâna puternică a lui Dumnezeu nu a înfrânt voinţa regelui, dar a contribuit la eliberarea lui Israel. 3:21 Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale. Verset ce nu a fost comentat. 3:22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui astfel pe Egipteni. Fiecare femeie va cere. Fără îndoială că evreii n-au avut de gând să restituie ce încercau să obţină de la egipteni. Prin urmare, au fost învinuiţi de fraudă şi Dumnezeu este blamat nu numai pentru iertarea faptei de înşelăciune, ci şi pentru plănuirea şi dirijarea ei. Însă verbul tradus cu ,,împrumuta” (engleză) trebuie să fie tradus ,,cere” ca în RSV (şi în traducerea Cornilescu). Izraeliţii trebuiau să ceară daruri de la vecinii lor egipteni ca o contribuţie pentru cheltuielile necesare lungii călătorii. Ei munciseră zeci de ani ca robi în folosul egiptenilor, a căror impozite fuseseră mai uşoare, proporţional cu valoarea muncii gratuite făcută de evrei. Ultima avea să fie, desigur, îndreptăţită numai la o mică răsplătire pentru îndelungaţii ani de muncă făcută. Izraeliţii au cerut fără intenţia de a restitui şi egiptenii au aprobat cererea lor fără a se aştepta să primească înapoi, pentru că Dumnezeu a făcut ca inimile lor să fie deschise faţă de izraeliţi (v.21). Egiptenii îi jefuiseră pe evrei, iar acum evreii au scos jaful din Egipt ca o compensare parţială (PP 281).Comentariile Ellen G. White 1-22 PP 251-253 1 CT 406, 417; Ed 62; FE 342, 360; GW 333; MH 474; PP 247, 251; 4T 343, 442, 611 1,2 DA 23 1-3 PP 251 2 SR 110 2-5 MH 212 4,5 MH 508 4-6PP 251 5 CS 83; Ed 243; FE 192; GW 179; PK 49; PP 350; TM 60; 5T 711 5,6 MH 436; 8T 284 7,8 PP 252 7-10 SR 111, 147 10 FE 287; MH 475 10,11 4T 611 10-13 PP 252 12 CH 313; DA 641; 7T 221; 8T 144 14 DA 24; 1T 292; 5T 704, 725; 6T 20; 9T 260 14-22 PP 253 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: