Printable ModeExod, 29
|
29:1 Iată ce vei face pentru ca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi. Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur. Iată ce vei face. Adică, cu privire la ceremonia de consacrare (vezi cap. 28,41). ,,Viţelul” şi cei ,,doi berbeci” trebuie să fie gata pentru jertfa care avea să urmeze după învestitură şi ungere, fapt care explică de ce este amintită această pregătire mai întâi. Fără cusur. Literal ,,desăvârşit”, căci altfel ar fi o profanare faţă de Dumnezeu (Maleahi 1,6-14). Ritualul consacrării, în tot cuprinsul lui, scotea în evidenţă nevoia de sfinţenie. Ar fi bine pentru fiecare slujitor al Evangheliei să studieze foarte serios Exod 28 şi 29 pentru o înţelegere mai bună a naturii şi răspunderii slujbei sale sfinte. 29:2 Fă, cu făină aleasă de grâu, nişte azime, turte nedospite, frământate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn. Azimi. Acestea erau din punct de vedere ceremonial mai curate decât pâinea dospită, deoarece fermentarea este un simbol al păcatului şi stricăciunii. (Exod 12,15; Matei 16,6.12; 1 Corinteni 5,6-8). Frământate cu untdelemn. Literal, ,,amestecate cu ulei”. Uleiul era un ingredient al turtelor, în contrast cu plăcintele peste care se stropea ulei. 29:3 Să le pui într-un coş, şi să le aduci împreună cu viţelul şi cei doi berbeci. Verset ce nu a fost comentat. 29:4 Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întâlnirii, şi să-i speli cu apă. La uşă. Ritualul spălărilor constituia o importantă parte a ceremonialelor celor mai vechi religii. Acest era firesc, deoarece curăţia fizică era o analogie potrivită pentru curăţirea morală şi spirituală. Preoţilor li se cerea să facă aceste spălări de fiecare dată când intrau în Cortul Întâlnirii, sau sacrificau la altarul de jertfe (cap. 30,20), pentru că trebuiau să fie ei înşişi fără pată sau mânjitură a păcatului, înainte de a sluji în favoarea altora (vezi Psalmi 51,7; Isaia 52,11; Ioan 13,10.11). În plus, preoţii trebuiau să prezinte jertfe pentru anumite păcate (Levitic 4,3-12). Spălarea avea de a face cu păcatul în sens mai general şi se referea mai mult la funcţia oficială a preotului decât la viaţa lui particulară. 29:5 Să iei veşmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brâul efodului. Să iei veşmintele. Pentru un raport mai amănunţit a învestiturii lui Aaron ca mare preot, vezi Levitic 8,7-9. 29:6 Să-i pui mitra pe cap, şi pe mitră să pui tabla sfinţeniei. Tabla sfinţeniei. Tabla de aur cu panglica ei albastră era un fel de diademă, privită în Orient ca emblemă a regalităţii. Ea era semnul caracterului regal al marelui preot care, ca simbol al lui Hristos, era şi preot şi rege (Levitic 8,9; Zaharia 6, 11-13; Matei 2,2; 27,37). 29:7 Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi. Untdelemnul pentru ungere. Probabil că ingredientele lui erau de calitate superioară (vezi cap. 25,6; 30,23-25). În armonie cu legea mozaică, undelemnul era folosit la consacrarea profeţilor, a preoţilor şi a regilor în slujba lor. Untdelemnul este simbolul Duhului Sfânt şi al revărsării Duhului asupra acelora care urmează să-L primească. Termenul ,,Hristos” este echivalentul grecesc pentru ebraicul ,,Mesia”, amândoi termenii însemnând ,,unsul” (vezi Fapte 10,38). De aceea, ungerea lui Aaron a însemnat consacrarea în slujba lui Dumnezeu. Tot aşa trebuiau să fie unse toate părţile Cortului Întâlnirii (Exod 30,26-29). 29:8 Să aduci apoi pe fiii lui, şi să-i îmbraci cu tunicile. Să aduci apoi pe fii lui. Adică, la uşa Cortului Întâlnirii (v.4). Investitura marelui preot a constat din nouă fapte (Levitic 8,7-9), în timp ce aceea a preotului de rând cerea numai trei: îmbrăcarea ,,hainelor” sau tunicilor de in, încingerea cu ,,brâiele” şi punerea ,,scufiilor”. Nu se face nici o menţiune despre ungerea lor cu untdelemn, ci numai despre stropirea cu untdelemn asupra hainelor lor (Exod 29,21; Levitic 8,30). 29:9 Să încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brâu, şi să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia va fi a lor printr-o lege veşnică. Astfel să închini pe Aaron şi pe fiii lui în slujba Mea. Să închini. Literal ,,să umpli mâna”. În ţările Orientului instalarea în slujbă se făcea de obicei prin punerea în mâna slujbaşului a semnului care descria funcţiile lui. Aici erau folosite pentru acelaşi scop anumite părţi ale jertfelor (v.24). 29:10 Să aduci viţelul înaintea cortului întâlnirii, şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului. Viţelul. Literal ,,viţelul” (vezi v.1). Prin punerea mâinilor lor asupra capului lui, Aaron şi fii lui s-au identificat ei înşişi cu el şi, figurat, au transmis asupra lui vinovăţia propriilor păcate şi nedesăvârşiri (Exod 29,14; Levitic 4,1-4). Nu putea fi trecut cu vederea faptul că legea a acceptat ca preoţi oameni cu lipsuri morale şi spirituale (Evrei 7,28). Fiind ei înşişi păcătoşi, Aaron şi fii săi erau încă nepotriviţi să stea înaintea lui Dumnezeu pentru alţii. Ei trebuiau să aducă jertfe pentru ei înşişi. Astfel de jertfe erau trei: o jertfă pentru păcat (vezi Exod 29,10-15), o ardere de tot (vezi v.15-19) şi o jertfă pentru pace (vezi v.19-22). Aceste jertfe, împreună cu ceremoniile care le însoţeau trebuiau să fie repetate şapte zile la rând (v.35, 36). Altarul mânjit de păcatul celor care făceau slujba trebuia de asemenea să fie curăţit prin sângele jertfei pentru păcat (v.36,37). 29:11 Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Verset ce nu a fost comentat. 29:12 Să iei cu degetul tău din sângele viţelului, să pui pe coarnele altarului, iar celălalt sânge să-l verşi la picioarele altarului. Să iei… din sânge. Deoarece coarnele altarului simbolizau gloria şi puterea mântuirii (Psalmi 18,2), sângele viţelului, reprezentantul vieţii (vezi Levitic 17,14) lui Aaron şi fiilor lui, prezentat ca ispăşire pentru păcatele lor, era pus mai întâi pe coarnele altarului. Partea rămasă nefolosită era vărsată la picioarele altarului. Aceasta era practica obişnuită cu privire la jertfele pentru păcat (Levitic 4,7), dintre care aceasta era cel dintâi exemplu. 29:13 Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă, şi să le arzi pe altar. Toată grăsimea. Grăsimea era considerată, de obicei, ca fiind partea cea mai bună a jertfei şi de aceea cea mai vrednică de primit înaintea lui Dumnezeu (vezi Levitic 3,3.5). Probabil că acest lucru se datora în parte faptului că ea ardea cu o flacără strălucitoare şi ajuta la consumarea restului jertfei. Prapurul. Un ,,adaos” (RSV). Acesta este o membrană liberă a peritoneului, care acoperă partea superioară a ficatului şi-l ataşează la stomac. 29:14 Dar carnea viţelului, pielea şi baliga lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat. Carnea. Părţile jertfei amintite aici erau aşezate în conformitate cu legea cu privire la jertfele pentru păcate (Levitic 4,11.12). Blestemul păcatului care era asupra lor le-au făcut să nu mai fie bune pentru hrană, şi nici vrednice de a fi arse în cuprinsul taberei. Într-un fel asemănător, Domnul Hristos ,,a suferit dincolo de poartă” (Evrei 13,11-13). 29:15 Să iei pe unul din cei doi berbeci; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului. Un… berbec. Literal, ,,berbecele”, adică unul dintre cei doi berbeci amintiţi în versetul 1. Punerea mâinilor lor pe capul berbecului indică spre natura înlocuitoare a jertfei. Ca jertfă de ardere de tot (v.18), berbecele scoate în evidenţă ideea lepădării de sine. 29:16 Să junghii berbecul; să-i iei sângele, şi să-l stropeşti pe altar de jur împrejur. Să-l stropeşti. Mai degrabă, aruncă-l dintr-un vas, în contrast cu stropeşte-l cu mâna, sau cu isop. Tradiţia rabinică susţine că sângele era aruncat la două coarne opuse, cel de la nord-est şi sud-vest, umezind astfel cele patru părţi, şi ,,stropit” şi ,,pe altar de jur împrejur”. 29:17 Apoi să tai berbecul în bucăţi, şi să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui lângă celelalte bucăţi şi lângă capul lui. Să tai berbecele în bucăţi. Literal, ,,în bucăţile lui”, adică în părţile naturale ale corpului. ,,Intestinele” sunt măruntaiele. După ce erau spălate, erau puse împreună cu celelalte ,,bucăţi”. 29:18 Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. Berbecele să-l arzi de tot. Legea generală a arderilor de tot a urmat această practică (Levitic 1,9.13.17). Jertfa arderii de tot simboliza spiritul de sacrificiu de sine, consacrare deplină şi constantă dependenţă de sângele ispăşitor al lui Hristos, care este primit de Dumnezeu. La jertfa pentru păcat, mânjitura păcatului consuma totul, afară de anumite părţi neacceptabile ale jertfei (v.14). Cuvintele ,,de un miros plăcut” exprimă în felul de vorbire umană ideea că lui Dumnezeu Îi plăcea jertfa şi îl primea pe cel care o aducea (Geneza 8, 21; Levitic 1,9.13.17). 29:19 Să iei apoi pe celălalt berbec; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului. Celălalt berbece. Literal, ,,al doilea berbece” (vezi v.1, 3, 15). Acesta este numit în v.22 ,,berbece de închinare” şi probabil că era o ,,jertfă de pace” (Levitic 3). 29:20 Să junghii berbecul; să iei din sângele lui, să pui pe vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe vârful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mâinii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celălalt sânge să-l stropeşti pe altar de jur împrejur. Să iei din sângele lui. Punerea sângelui berbecului pe persoana preoţilor era unică şi semnificativă, încoronarea actului consacrării. Aceasta cuprindea consacrarea completă a vieţii şi priceperii în slujba lui Dumnezeu. În mod simbolic, sângele pus pe ,,urechea dreaptă” sfinţea organul acela să audă cuvântul Domnului; pus pe ,,mâna dreaptă”, acesta sfinţea mâinile preotului pentru lucrarea lui de mijlocire; pus pe ,,piciorul drept”, el sfinţea comportamentul vieţii lui ca exemplu pentru alţii. Cu alte cuvinte, viaţa consacrată (sângele) a jertfei pe care o adusese preotul se întorcea asupra lui, pentru ca viaţa lui să poată fi devotată slujirii Domnului său. 29:21 Să iei din sângele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere, şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi închinaţi, Aaron şi veşmintele lui, fiii şi veşmintele lor în slujba Domnului. Să iei din sângele. ,,Sângele” acesta şi ,,ungerea” par să fie singurul ritual cerut pentru consacrarea preoţilor de rând (Levitic 8,30). Amestecarea sângelui şi untdelemnului sugerează atât nevoia îndreptăţirii prin sângele ispăşitor al lui Hristos (Romani 3,23-26), cât şi sfinţirea prin harul Duhului Sfânt (Romani 15,16). 29:22 Să iei apoi grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă şi spata dreaptă, căci acesta este un berbec de închinare în slujba Domnului; Coada. Literal, ,,coada grasă”, adică a oilor orientale cu coada lată (vezi comentariul pentru Levitic 3,9). ,,Prapurul” este membrana amintită în v.13. 29:23 din coş să iei din azimele, puse înaintea Domnului, o turtă de pâine, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă. O turtă de pâine. Pentru ,,turtă” de pâine, ,,turtă” cu untdelemn şi ,,plăcintă”, vezi versetele 2,3. Punând aceste jertfe în mâinile lui Aaron şi ale fiilor lui, Moise trebuia să ia mâinile lor în ale lui şi să le ,,legene” într-o parte şi în alta spre înainte, probabil pentru a arăta că jertfele Îi aparţin lui Dumnezeu şi spre înapoi spre a arăta că ele au fost acceptate şi restituite cu binecuvântarea Sa. Acesta era actul consacrării, prin care avea loc adevărata instalare în slujbă. În felul acesta, Moise le-a transferat fratelui său şi fiilor fratelui său slujbele preoţeşti pe care până aici le îndeplinise el însuşi. Prin legănarea fizică a mâinilor lor, el i-a călăuzit în aducerea la îndeplinire a primului lor act preoţesc. 29:24 Toate acestea să le pui în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui, şi să le legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului. Verset ce nu a fost comentat. 29:25 Să le iei apoi din mâinile lor, şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului. Să le iei. Totuşi, Moise trebuia să completeze ritualul preoţesc în legătură cu ceremonia de consacrare. Părţi alese ale jertfei pentru pace erau arse pe altarul arderii de tot (Exod 29,22; Levitic 3,3-5). Aici, Moise a legănat pieptul jertfei de legănat. După aceea, Aaron şi urmaşii lui aveau să urmeze aceeaşi procedură la prezentarea unor astfel de jertfe (Levitic 7,31-35). 29:26 Să iei şi pieptul berbecului care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului, şi să-l legeni într-o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. Verset ce nu a fost comentat. 29:27 Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata ridicată din berbecul care va sluji la închinarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănându-l într-o parte şi într-alta, spata înfăţişând-o înaintea Domnului prin ridicare. Să sfinţeşti pieptul. Versetele 27 şi 28 se aplică la toate jertfele de consacrare care aveau să urmeze. De aici înainte, pieptul şi spata le-au aparţinut preoţilor. Spata trebuia să fie printr-o singură mişcare ,,ridicată spre cer, iar pieptul trebuia să fie ,,legănat” orizontal, într-o repetată mişcare de legănare (Levitic 7, 30-36; Numeri 18,11). 29:28 Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor ţine copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare; şi, în jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului. Verset ce nu a fost comentat. 29:29 Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, care le vor pune când vor fi unşi şi când vor fi închinaţi în slujbă. Veşmintele sfinte. Versetele 29 şi 30 se aplică tot la jertfe de consacrare viitoare. Veşmintele făcute pentru Aaron trebuiau să fie păstrate după moartea sa şi folosite la consacrarea fiecărui mare preot succesor, ca el să poate fi ,,uns” şi ,,consacrat în ele”. Din momentul când şi-a început îndatoririle, fiecare mare preot trebuia să poarte aceste haine timp de şapte zile (Exod 29,35; Numeri 20,24-28). 29:30 Vor fi purtate timp de şapte zile de acela din fiii lui, care îi va urma în slujba preoţiei, şi care va intra în cortul întâlnirii, ca să facă slujba în sfântul locaş. Verset ce nu a fost comentat. 29:31 Să iei apoi berbecul pentru închinarea în slujba Domnului, şi să pui să-i fiarbă carnea într-un loc sfânt. Berbecele. Partea berbecului care nu fusese arsă (vezi v.22-25) trebuia să fie mâncată ,,întrun loc sfânt”, adică la uşa Cortului Întâlnirii” (Levitic 8,31). În legătură cu fiecare jertfă pentru pace era o masă sacrificială, la care participau şi preoţii care au adus-o (Exod 29,27.28; Levitic 7,11-18). 29:32 Aaron şi fiii lui să mănânce, la uşa cortului întâlnirii, carnea berbecului şi pâinea din coş. Pâinea. Aceasta consta din turta de pâine, turta de untdelemn şi plăcinta care rămânea în coş, după ce din fiecare din ele se luase şi se adusese Domnului (v.2, 3, 23). 29:33 Să mănânce astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie închinaţi în slujbă şi sfinţiţi; nimeni altul să nu mănânce din ele, căci sunt lucruri sfinte. Să mănânce. Fiecare jertfă poseda, în măsură mai mare sau mai mică, calitatea ispăşitoare. Jertfa pentru păcat avea această calitate deplină, (Levitic 4,2-5) iar jertfa arderii de tot şi de pace doar în parte (Levitic 1,3; 3,1). Nimeni altul. Nu este vorba de un cetăţean străin, ci de unul care nu este preot (compară cu Exod 12,19 şi 20,10). 29:34 Dacă va rămâne ceva din carnea întrebuinţată pentru închinarea în slujbă şi din pâine până dimineaţa, să arzi în foc ce va rămâne; să nu se mănânce, căci este un lucru sfânt. Verset ce nu a fost comentat. 29:35 Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile, pe care ţi le-am dat. În şapte zile să-i închini în slujbă. Şapte zile. Ritualul consacrării pentru Aaron şi fii săi trebuia să fie îndeplinit în fiecare din cele şapte zile succesive. Această înşeptită consacrare însemna desăvârşirea ideală (vezi Iosua 6,3.4; 1 Regi 18,43.44; 2 Regi 5,14). Deoarece aceşti preoţi sunt prototipul slujbaşilor lui Dumnezeu de astăzi, consacrarea lor ne învaţă înălţarea sfinţeniei sfintei slujbe şi nevoia de a o păstra separată de lume. 29:36 În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcând ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti. Să curăţeşti altarul. Mai clar ,,să curăţeşti altarul, făcând o ispăşire pentru el”. Această ,,jertfă pentru păcat” pentru altar era acelaşi viţel ca şi cel folosit pentru Aaron şi fii lui (vezi Exod 29,1.10-14; Levitic 8,15). Moise a uns altarul stropindu-l de şapte ori cu apă sfântă (Levitic 8,11). 29:37 Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar, şi să-l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi prea sfânt, şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit. Şapte zile. Întreaga ceremonie a consacrării trebuia să fie repetată de şapte ori, atât pentru preoţi cât şi pentru altar. Prea sfânt. Literal ,,sfântul sfântului”, însemnând marea sfinţenie a altarului (vezi Exod 40,10). De aceea, ,,oricine se va atinge de” el ,,va fi” sau trebuie să fie ,,sfânt”. 29:38 Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat. Doi miei. Versetele 38-42 aparţin de jertfa zilnică, care în mod adecvat urma după consacrarea altarului. 29:39 Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celălalt miel seara. Seara. Literal, ,,între cele (două) seri” (vezi comentariul pentru cap. 12,6). Cât priveşte scopul acestor jertfe de dimineaţa şi seara, vezi comentariul pentru Levitic 1,3. Aceste jertfe ,,necurmate” (cap. 29,42) erau ocazii de închinare de dimineaţă şi seară pentru tabără (Psalmi 16,8; 55,17; 1 Tesaloniceni 5,17; PP 354). 29:40 Împreună cu cel dintâi miel, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline fără drojdii, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. A zecea parte. Mai de grabă ,,a zecea parte” sau ,,a zecea măsură”, adică un omer sau o zecime de efă (Exod 16,36; Numeri 15,4, LXX). Aceasta ar fi aproximativ echivalentul a 2,2 litri, sau aproximativ 1,7 kg. Diferitele cereale erau folosite ca ,,jertfă de mâncare” (vezi Levitic 2,1). ,,Sfertul de hin” ar fi egal aproximativ cu 0,9 litri. 29:41 Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara, şi să aduci împreună cu el o jertfă de mâncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. De un miros plăcut. ,,O mireasmă plăcută” (RSV) vezi comentariul pentru v.18. 29:42 Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri, la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întâlni cu voi, şi îţi voi vorbi. Cortul întâlnirii. Mai de preferat ,,Cortul Întâlnirii” (RSV, vezi cap. 27,21). 29:43 Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea. Acolo mă voi întâlni. Cunoscând încercările lui Israel în peregrinările lui prin pustie, Dumnezeu l-a încurajat cu asigurarea prezenţei Sale. La consacrarea lui, cortul a fost umplut de ,,slava” Domnului (cap. 40,34). Prezenţa Şechinei a fost adevărata consacrare a cortului, pentru că toate lucrurile în legătură cu ele n-au fost decât prototip şi figuri (vezi Geneza 3,24). În felul acesta, Dumnezeu nu numai că şi-a aşezat ,,Numele acolo” (Deuteronom 12,21), dar şi prezenţa Lui vizibilă. 29:44 Voi sfinţi cortul întâlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Voi sfinţi. Aceasta s-a împlinit când Aaron a aşezat prima lui jertfă pe altarul de aramă (Levitic 9,24). 29:45 Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor. Voi locui. Vezi comentariul pentru cap. 25,8. Aceasta se referă în primul rând la Şechina din Sfânta Sfintelor, dar într-un sens mai larg, acelaşi lucru este adevărat şi despre grija, ocrotirea şi mântuirea extinsă cu îndurare asupra aleşilor Lui copii în decursul anilor care au trecut. Comentariile lui Ellen G. White 1-4,35 PP 359 38-42 PP 352 43,45 PP 314 45,46 PK 575 29:46 Ei vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: