28:2 Fratelui tău Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.
Haine sfinte. Lăsând la o parte descrierea lucrurilor neînsufleţite ale tabernacolului, ajungem acum la oameni care aveau să slujească în el. Alegându-i pe cei care aveau să fie preoţii Lui, Dumnezeu cere îmbrăcarea lor cu haine speciale, care trebuiau să fie semnul slujbei lor.
De cinste. Îmbrăcămintea trebuia să le slujească ,,de cinste”, cu scopul de a înălţa slujba preoţească în ochii poporului, aşa încât să privească slujbele preoţeşti cu mai mare respect. Această podoabă vestimentară mai avea să slujească şi spre a-i deosebi pe preoţi ca o clasă a lor, într-un anumit sens mai presus de restul naţiunii. De asemenea, hainele erau pentru preoţi înşişi o continuă aducere aminte a poziţiei lor sfinte şi a cerinţei ei pentru o vieţuire consacrată. Hainele i-au ajutat să li se întipărească în minte faptul că erau ,,ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4,1).
Şi podoabă. Hainele sfinte erau pentru ,,podoabă”, spre a fi în armonie cu bogăţia şi splendoarea sanctuarului unde aveau să slujească preoţii şi spre a scoate în evidenţă ,,podoabele sfinte” (1 Cronici 16,29; Psalmi 29,2; 96,9). Frumuseţile naturii arată că Creatorul este un iubitor al frumosului şi că El priveşte cu plăcere asupra frumuseţii din închinarea pe care I-o aducem. Hainele marilor preoţi nu numai că erau deosebite de hainele preoţilor obişnuiţi, ci şi mult mai atrăgătoare. Chiar ţesătura lor era lucrată în aur, strălucirea lor datorându-se pietrelor preţioase. Totul era făcut spre a le face plăcute şi impresionante. Preoţii urmau să poarte hainele lor sfinte când slujeau la sanctuar, dar niciodată altădată (vezi Exod 35,19; Levitic 16,4.23.24; Ezechiel 42,14; 44;19). Aceste haine reprezentau caracterul lui Dumnezeu, pe care El a căutat să-l reproducă în inimile şi vieţile poporului Său (vezi Isaia 64,6, 61,10; Zaharia 3,3.4; Matei 22,11; Apocalipsa 19,8). Faptul că culorile şi materialele hainelor marelui preot erau aceleaşi ca şi cele folosite pentru perdea şi perdeaua de la intrare a sanctuarului sugerează învăţătura că şi caracterul închinătorilor, reprezentaţi prin marele preot, trebuie să fie în armonie cu caracterul sanctuarului (vezi Matei 5,48; 22,11-13; Efeseni 1,3.4; 2,6; Coloseni 3,1.2; Iacov 1,27; 1 Ioan 2,15-17).