28:21 Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
Numele fiilor lui Israel. Adică, după numele copiilor lui Israel, înţelegând cele 12 seminţii. ,,Cu numele lui”. Fiecare piatră urma să aibă pe ea numele uneia dintre cele 12 seminţii. Numele acestea gravate pe cele 12 pietre preţioase ilustrează cum se cuvine valoarea bărbaţilor şi a femeilor înaintea Tatălui nostru ceresc. Dumnezeu priveşte la poporul Său ca fiind pietrele preţioase în cutia cu bijuterii a iubirii Sale (Maleahi 3,17). El consideră biserica Sa ca o mireasă ,,împodobită cu sculele ei” (Isaia 61,10). Ea este ,,comoara specială” a Lui (Exod 19,5).
În Apocalipsa, cele ,,douăsprezece porţi” şi cele ”douăsprezece temelii” ale zidului Noului Ierusalim sunt pietre preţioase, pe care se află ,,numele celor douăsprezece seminţii ale copiilor lui Israel şi, respectiv, ,,numele celor doisprezece apostoli ai Mielului” (Apocalipsa 21,12.14). Faptul că fiecare seminţie a fost reprezentată printr-o piatră preţioasă deosebită de celelalte sugerează ideea că fiecare creştin are propria personalitate, frumuseţea lui înaintea cerului. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să fim la fel. Poate să existe deosebire de experienţă şi pricepere, ,,daruri deosebite”, dar întotdeauna se dă pe faţă ,,acelaşi Duh” (1 Corinteni 12,4-7). Câte un nume pe fiecare piatră mai sugerează că Dumnezeu consideră poporul Său ca fiind alcătuit don indivizi deosebiţi, cunoscuţi, iubiţi şi cărora le poartă de grijă (Psalmi 87,5.6; Isaia 57,15; Matei 25,40.45; Luca 15,3-10). Atenţia dată în acest capitol micilor amănunte îi încurajează pe aceia care consideră că nu fac nici o lucrare mare pentru Dumnezeu. Fără frumuseţea delicată a detaliului n-ar fi nici un fond potrivit pentru lucrurile mult mai remarcabile şi în aparenţă mai importante. Fără cele dintâi, ultimele n-ar fi în stare să funcţioneze. Să nu dispreţuim ,,lucrurile mici” (Zaharia 4,10), micile servicii făcute din iubire. Chiar dacă ar fi numai ,,un pahar de apă rece” dat ,,unuia din aceşti micuţi”, ,,nu ne vom pierde răsplata” (Matei 10,42).