28:1 Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
Apropie de tine. Literal, ,,caută să tragi aproape de tine”. Până aici, Moise fusese singurul mijloc de comunicare între Dumnezeu şi popor. Acum, unele din însărcinările care fuseseră ale lui aveau să fie date lui Aaron, fratele lui, şi fiilor fratelui lui. Fiind cel mai blând dintre oameni (Numeri 12,3), Moise a predat de bună voie prerogativele sale, dovedind astfel un caracter nobil, asemenea celui divin (Levitic 8,1-30, compară cu Ioan 3,30). El a înţeles că o dată cu darea Legii a apărut nevoia de a despărţi preoţia, însăşi ridicarea tabernacolului cerea acest lucru. O dată cu proclamarea orală a Legii lui Dumnezeu a avut loc şi o creştere a cunoştinţei despre păcat (Romani 3,20; 7,9). Aceasta cerea o preoţie spre a mijloci între păcătoşi şi Dumnezeul cel sfânt (vezi Evrei 2,17; 5,1-3), spre a servi ca o verigă între sfânt şi nesfânt. De asemenea, şi legământul a făcut din Israel ,,o împărăţie de preoţi” (Exod 19,5.6), iar această chemare preoţească a naţiunii trebuia să fie exprimată în mod oficial prin casa lui Aaron ca reprezentanţi ai poporului (Numeri 3,12; 8,17.18). Scopul lui Dumnezeu prin ridicarea tabernacolului a fost ca El să poată ,,locui în mijlocul” poporului Său (Exod 25,8), cu toate acestea, numai cei consacraţi ca preoţi spre a reprezenta poporul se puteau apropia de prezenţa sfinţită din sanctuar. În felul acesta, când mijlocea la Dumnezeu în favoarea poporului, marele preot făcea aceasta în numele lor.
Nadab şi Abihu sunt menţionaţi împreună, după cum sunt şi Eleazar şi Iamar. Separarea celor două perechi de fraţi probabil că se datorează păcatului şi morţii timpurii a lui Nadab şi Abihu (Levitic 10,1.2). Despre Itamar nu se mai cunoaşte nimic după moartea fraţilor săi mai mari (Levitic 10,6.12). Eleazar a ajuns mare preot (Numeri 34,17; Iosua 14,1). Familia preoţească întemeiată de Itamar l-a cuprins pe Eli (1 Samuel 1,9, compară cu 1 Regi 2,27 şi 1 Cronici 24,2.6) şi a continuat după captivitate (Ezra 8,2).