26:1 Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.
Cortul. Din mişkan, ,,locaş”, un cuvânt care derivă din şakan, ,,a locui”. El este înrudit cu Şechina, prezenţa slăvită a lui Dumnezeu (vezi Exod 25,8 şi Geneza 3,24) în Sfânta Sfintelor (Exod 25,22). Cuvântul ,,tabernacol” poate fi redat mai clar astăzi prin ,,cort” sau ,,locaş”.
Mobilierul sacru al cortului a fost descris, cu excepţia altarului tămâierii. Acesta este luat în considerare în cap. 30,1-10. Capitolul 26 se ocupă cu directivele pentru construirea sfântului ,,cort” însuşi. Acesta avea două părţi principale:
a. O încăpere patrulateră de 30 coţi lungime, pe 10 coţi lăţime şi 10 coţi înălţime (13,34 m pe 4,45 m; vezi cap. 25,10), deschisă la unul din capete. Cele trei părţi erau făcute din scânduri de salcâm acoperite cu aur şi acesta era cortul propriu zis.
b. Un covor din păr de capră era întins, probabil orizontal, pe deasupra cortului. Cuvântul ,,cort” este greşit tradus ca ,,acoperiş” în versetul 7, apare corect în altă parte a capitolului (v.11-14, 36). Un acoperiş exterior din ,,piei de berbeci vopsită în roşu”, sau piei de berbeci tăbăcite, şi ,,piei
de viţel de mare” (vezi cap. 25,5) peste covorul de păr de capră. Existau şi părţi secundare ale construcţiei, precum:
a. ,,Îmbucăturile” sau pridvoarele care trebuiau să ţină şi să sprijine în poziţie verticală scândurile care includeau cortul.
b. ,,Drugii” spre a fi folosiţi să ţină scândurile împreună.
c. ,,Perdeaua” sau cortina întinsă pe stâlpi de la o margine la cealaltă a cortului, despărţindu-l astfel în două încăperi. Încăperea din faţă, ,,locul sfânt”, sau ,,întâiul cort” era de două ori mai lungă decât ,,Sfânta Sfintelor”. (Exod 26,15-25, 33; vezi 1 Regi 6,16–20; Evrei 9,2–7) era de 20 coţi în lungime şi 10 coţi în lăţime (8,89 m pe 4,46 m).
d. ,,Perdeaua” sau cortina care acoperea partea deschisă a cortului, care nu avea scânduri.
Zece covoare. Încheiate împreună ca ,,lăţime” acestea au format partea interioară a celor patru ,,acoperişuri” (Exod 26,7.14), şi astfel tavanul celor două încăperi. Covoarele acestea erau cu doi coţi mai scurte decât covoarele exterioare (v.7), făcând astfel acoperişul interior cu un cot mai scurt de fiecare parte decât acoperişul exterior.
Heruvimi. Deoarece materialele folosite de Oholiab în broderia lui erau identice cu cele numite aici, este rezonabil a crede că aceşti ,,heruvimi” au fost brodaţi în ,,covoare” (cap. 35,35; 38,23). Aceşti heruvimi reprezentau oştirea îngerilor care sunt în prezenţa Domnului şi îndeplinesc porunca Lui (Psalmi 103,20.21; Evrei 1,13.14; vezi Geneza 3,24).
26:2 Lungimea unui covor să fie de două zeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.
Lungimea. Fiecare covor avea o lungime de 12,45 m şi o lăţime de 1,78 m. Văzut de afară cortul nu avea nimic atractiv în mod deosebit. Dar pe dinăuntru el era de o mare frumuseţe, cu aurul lui, ,,covoarele” albastre, purpurii şi cărămizii, şi cu heruvimii brodaţi în ele.
26:3 Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.
Verset ce nu a fost comentat.
26:4 La marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare.
Verset ce nu a fost comentat.
26:5 La cel dintâi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.
Verset ce nu a fost comentat.
26:6 Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încât cortul să alcătuiască un întreg.
Verset ce nu a fost comentat.
26:7 Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.
Covoare de păr de capră. La ţesutul corturilor lor. Arabii încă mai folosesc păr de capră. Ceea ce a dat tărie şi a protejat sanctuarul pe vreme umedă şi furtunoasă a fost părul de capră. Aceste ,,covoare” erau cu doi coţi mai lungi decât cele interioare din pânză de in, sau de 13,34 m lungime. Aşezate pe partea orizontală de sus a cortului, ele urmau să ajungă până la capătul de sus al ,,picioarelor” de argint, sau a temeliilor de fiecare parte (vezi v.19). Avea să fie o bogată acoperitoare pentru peretele din spate ale cortului şi, de asemenea, suficientă pentru a proteja partea de sus din faţă.
26:8 Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură.
Verset ce nu a fost comentat.
26:9 Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoieşti în faţa cortului.
Verset ce nu a fost comentat.
26:10 Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare.
Verset ce nu a fost comentat.
26:11 Să faci cincizeci de copci de aramă, şi să pui copcile în chiotori. Să împreuni astfel acoperişul cortului, aşa încât să alcătuiască un întreg.
Verset ce nu a fost comentat.
26:12 Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr-un covor, să acopere partea dinapoi a cortului;
Verset ce nu a fost comentat.
26:13 iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă câte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încât să le acopere.
Verset ce nu a fost comentat.
26:14 Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu, şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.
Piei de berbeci. Această ,,învelitoare” avea să fie peste ,,covoarele de păr de capră” pentru a asigura o protecţie în plus contra vremii. Nu este amintită nici o dimensiune, dar trebuie să fi fost suficientă pentru a acoperi covoarele de păr de capră (v.7).
Piei de viţel de mare. Erau piei de viţel de mare (vezi comentariul pentru cap. 25,5).
26:15 Apoi să faci nişte scânduri pentru cort; scândurile acestea să fie de lemn de salcâm, puse în picioare.
Să faci nişte scânduri. Acestea erau late de 4,45 m şi groase de 0,66 cm (v.16). Ele erau ţinute vertical prin aşezarea celor două ,,urechi” (v.17) ale fiecărei scânduri în două ,,picioare” de argint, sau temelii. Scândurile erau poleite cu aur (v.29).
26:16 Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coţi, şi lăţimea fiecărei scânduri să fie de un cot şi jumătate.
Verset ce nu a fost comentat.
26:17 Fiecare scândură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scândurile cortului.
Verset ce nu a fost comentat.
26:18 Să faci douăzeci de scânduri pentru cort, înspre latura de miazăzi.
Verset ce nu a fost comentat.
26:19 Sub cele douăzeci de scânduri, să pui patruzeci de picioare de argint, câte două picioare sub fiecare scândură pentru cele două urechi ale ei.
Patruzeci de picioare. Acestea cântăreau un talant fiecare bucată sau 34,2 kg (cap. 38,27). Fiecare formau un cub ceva mai mic decât 14,7 cm pe fiecare latură. ,,Picioarele” erau aşezate unul lângă altul pe pământ, formând o fundaţie permanentă pentru pereţii de scândură. Alte patruzeci erau necesare pentru peretele de nord (cap. 26,21), 16 pentru peretele de apus şi patru pentru stâlpii dintre cele două încăperi, adică 100 de ,,picioare” în total (cap. 38,27). Faptul că tabernacolul era ridicat pe această fundaţie formată din stâlpi de argint simbolizează, după unii comentatori, ca reprezentând biserica separată de lume. El nu era un loc de odihnă permanent, ci privea înainte prin credinţă, spre ,,cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11,10). ,,Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare” (Evrei 13,14).
26:20 Pentru a doua latură a cortului, latura de miază noapte, de asemenea să faci douăzeci de scânduri,
Verset ce nu a fost comentat.
26:21 împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: câte două picioare sub fiecare scândură.
Verset ce nu a fost comentat.
26:22 Pentru fundul cortului, înspre latura de apus, să faci şase scânduri.
Verset ce nu a fost comentat.
26:23 Să mai faci două scânduri pentru unghiurile din fundul cortului;
Verset ce nu a fost comentat.
26:24 să fie câte două la un loc, începând de jos, şi bine legate la vârf cu un cerc; amândouă aceste scânduri, care sunt puse în cele două unghiuri, să fie la fel.
Verset ce nu a fost comentat.
26:25 Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
Verset ce nu a fost comentat.
26:26 Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcâm pentru scândurile uneia din părţile cortului,
Drugi. Spre a ţine scândurile în locaş şi pentru fortificarea pereţilor, trebuiau să fie făcuţi ,,cinci drugi” pentru fiecare latură şi pentru capătul de apus şi să fie trecuţi prin ,,verigi” întărite pe scânduri. Cel de-al cincilea, sau ,,drugul” de la mijlocul fiecărui perete trebuia să treacă prin centrul fiecărei scânduri (vezi v.28). Este probabil că cei patru drugi vizibili de pe fiecare perete erau pe partea dinafară a cortului.
26:27 cinci drugi pentru scândurile din a doua parte a cortului, şi cinci drugi pentru scândurile din partea din fundul cortului dinspre apus.
Verset ce nu a fost comentat.
26:28 Drugul de la mijloc să ajungă de la un capăt la celălalt al scândurilor.
Verset ce nu a fost comentat.
26:29 Să poleieşti scândurile cu aur, şi verigile în care vor intra drugii, să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.
Verset ce nu a fost comentat.
26:30 Cortul să-l faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.
Verset ce nu a fost comentat.
26:31 Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea heruvimi.
O perdea. Aceasta trebuia să fie din acelaşi material şi măiestrie ca şi cele ,,zece covoare” care formau acoperişul interior pentru tavan şi pereţii cortului (v.1), şi de asemenea acestea trebuie să fi avut figuri de heruvimi brodaţi în ea cu fir de argint şi aur (PP 345).
26:32 S-o prinzi de patru stâlpi de salcâm, poleiţi cu aur; stâlpii aceştia să aibă nişte cârlige de aur, şi să stea pe patru picioare de argint.
Patru stâlpi. ,,Perdeaua” (v.31) trebuia să fie atârnată de ,,patru stâlpi”. ,,Perdeaua pentru uşa cortului” era suspendată de ,,cinci stâlpi” (v.36, 37). Perdeaua dinăuntru nu se întindea până la tavan, ci îngăduia ca slava lui Dumnezeu, arătată deasupra scaunului harului, să fie vizibilă din Locul Sfânt (PP 353). Cei patru stâlpi aveau ,,cârlige” de aur şi se rezemau pe ,,patru picioare (temelii) de argint”, ca scândurile din pereţi (v.15,19)
26:33 Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul sfânt şi Locul prea sfânt.
Copci. ,,Copcile” erau cataramele, sau clemele care ţineau perdeaua. Numai marele preot mergea dincolo de perdeaua care separa Locul Sfânt de Locul Prea Sfânt, şi numai o dată pe an, la Ziua Ispăşirii ( Levitic 16; Evrei 9,7). În faţa perdelei, sau în Locul Sfânt, aveau loc diferite părţi ale serviciului zilnic.
26:34 Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul prea sfânt.
Verset ce nu a fost comentat.
26:35 Masa s-o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului; iar masa s-o pui înspre partea de miază noapte.
Verset ce nu a fost comentat.
26:36 La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.
O perdea. Această ,,perdea” sau cortină, acoperea partea de răsărit sau faţa cortului. Unii comentatori biblici cred că era posibil ca această cortină să fie înălţată sau lăsată în jos, după dorinţă.
26:37 Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi de salcâm şi să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceştia să aibă cârlige de aur, şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.
Cinci stâlpi. Există unele păreri cu privire la acoperişul cortului, şi anume, dacă era orizontal sau înclinat. Dovezile duc la concluzia că era orizontal:
1. 1. Covoarele exterioare (v.8) erau lungi de 30 de coţi, lungimea exactă cerea să se prevadă un acoperiş orizontal şi să fie întinsă fiecare latură, ca un acoperiş pentru pereţii de scândură poleite cu aur. Un acoperiş înclinat ar mări lungimea acoperitoarei cerute de acoperiş şi, drept urmare, ar scădea lungimea care mai rămâne la dispoziţie spre a acoperi laturile. Mai mult sau mai puţin, partea inferioară a scândurilor poleite cu aur ar fi lăsate dezgolite. Dar aurul era de altfel rezervat pentru interiorul construcţiei. Faptul că covorul interior a fost cu doi coţi mai scurt decât cele trei exterioare, înseamnă că covoarele exterioare erau destinate să-l protejeze şi că ajungeau probabil până aproape de pământ.
2. 2. Nu este amintit nici un stâlp de coamă, nici nu reiese folosirea vreunuia. Ba mai mult, nu există nimic spre a arăta că acei cinci ,,stâlpi” variau în lungime.
3. 3. Nu este făcută nici o menţiune despre capetele frontale ale uni acoperiş triunghiular şi ar fi foarte improbabil ca aceste capete să fie lăsate deschise. În mod incidental, perdeaua care despărţea Locul Sfânt de Locul Prea Sfânt nu se întindea până la vârful construcţiei (PP 353), astfel că putea fi vizibilă parte din lumina Şechinei pe deasupra acesteia, din prima încăpere a sanctuarului.
4. 4. Vechile clădiri mesopotamiene, egiptene şi palestiniene aveau acoperişul orizontal. Primele dovezi arheologice despre corturi cu acoperişuri înclinate vin din Mesopotamia, secole mai târziu. Schiţele care arată cortul cu acoperiş înclinat se întemeiază pe concepţia imaginativă a artistului despre el.
5. 5. Cortul era o construcţie portabilă temporară, destinată spre a fi folosită în timpul peregrinărilor prin pustie, până la ridicarea unei clădiri mai statornice în Ţara Făgăduinţei. Cantitatea de ploaie din pustia aridă nu avea să facă din acoperişul orizontal un inconvenient.
Comentariile lui Ellen G. White
1-37 PP 347, 348
1 GC 412; PP 347; SR 154
7,14 GC 412; PP 347
31,33 PP 347; SR 154
33 GC 412
34,35 PP 348
36 PP 347