26:1 Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.
Cortul. Din mişkan, ,,locaş”, un cuvânt care derivă din şakan, ,,a locui”. El este înrudit cu Şechina, prezenţa slăvită a lui Dumnezeu (vezi Exod 25,8 şi Geneza 3,24) în Sfânta Sfintelor (Exod 25,22). Cuvântul ,,tabernacol” poate fi redat mai clar astăzi prin ,,cort” sau ,,locaş”.
Mobilierul sacru al cortului a fost descris, cu excepţia altarului tămâierii. Acesta este luat în considerare în cap. 30,1-10. Capitolul 26 se ocupă cu directivele pentru construirea sfântului ,,cort” însuşi. Acesta avea două părţi principale:
a. O încăpere patrulateră de 30 coţi lungime, pe 10 coţi lăţime şi 10 coţi înălţime (13,34 m pe 4,45 m; vezi cap. 25,10), deschisă la unul din capete. Cele trei părţi erau făcute din scânduri de salcâm acoperite cu aur şi acesta era cortul propriu zis.
b. Un covor din păr de capră era întins, probabil orizontal, pe deasupra cortului. Cuvântul ,,cort” este greşit tradus ca ,,acoperiş” în versetul 7, apare corect în altă parte a capitolului (v.11-14, 36). Un acoperiş exterior din ,,piei de berbeci vopsită în roşu”, sau piei de berbeci tăbăcite, şi ,,piei
de viţel de mare” (vezi cap. 25,5) peste covorul de păr de capră. Existau şi părţi secundare ale construcţiei, precum:
a. ,,Îmbucăturile” sau pridvoarele care trebuiau să ţină şi să sprijine în poziţie verticală scândurile care includeau cortul.
b. ,,Drugii” spre a fi folosiţi să ţină scândurile împreună.
c. ,,Perdeaua” sau cortina întinsă pe stâlpi de la o margine la cealaltă a cortului, despărţindu-l astfel în două încăperi. Încăperea din faţă, ,,locul sfânt”, sau ,,întâiul cort” era de două ori mai lungă decât ,,Sfânta Sfintelor”. (Exod 26,15-25, 33; vezi 1 Regi 6,16–20; Evrei 9,2–7) era de 20 coţi în lungime şi 10 coţi în lăţime (8,89 m pe 4,46 m).
d. ,,Perdeaua” sau cortina care acoperea partea deschisă a cortului, care nu avea scânduri.
Zece covoare. Încheiate împreună ca ,,lăţime” acestea au format partea interioară a celor patru ,,acoperişuri” (Exod 26,7.14), şi astfel tavanul celor două încăperi. Covoarele acestea erau cu doi coţi mai scurte decât covoarele exterioare (v.7), făcând astfel acoperişul interior cu un cot mai scurt de fiecare parte decât acoperişul exterior.
Heruvimi. Deoarece materialele folosite de Oholiab în broderia lui erau identice cu cele numite aici, este rezonabil a crede că aceşti ,,heruvimi” au fost brodaţi în ,,covoare” (cap. 35,35; 38,23). Aceşti heruvimi reprezentau oştirea îngerilor care sunt în prezenţa Domnului şi îndeplinesc porunca Lui (Psalmi 103,20.21; Evrei 1,13.14; vezi Geneza 3,24).