Printable ModeExod, 24
|
24:1 Dumnezeu a zis lui Moise: Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ. Nadab şi Abihu. Fiind cei doi fii mai mari ai lui Aaron (cap. 6,23), Nadab şi Abihu erau urmaşii naturali ai tatălui lor la preoţie. Totuşi, păcatul lor de mai târziu, de aducere a ,,focului străin”, au împiedicat acest lucru (Levitic 10,1.2). Şaptezeci de bătrâni. De obicei aceştia erau oameni bătrâni, totuşi nu în mod necesar. În această privinţă, termenul îi indică pe cei dintr-un anumit grad şi poziţie oficială printre fraţii lor, pe căpeteniile caselor (Exod 6,14.25; 12,21). Ei reprezentau poporul ca întreg, în timp ce Nadab şi Abihu reprezentau viitoarea preoţime (cap. 28,11). Aceşti 72 de conducători mai reprezentau şi pe cele 12 seminţii. Toţi trebuiau să urce muntele până la un anumit punct, numai Moise singur trebuia să meargă până în vârf. În felul acesta, bătrânii aveau să se ,,închine… de departe”. 24:2 Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el. Verset ce nu a fost comentat. 24:3 Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul. A spus poporului. După întoarcerea lui în tabără, Moise a făcut cunoscut toată legislaţia raportată în cap.20,22 la 23,33. Decalogul a fost rostit de Dumnezeu Însuşi, dar ,,legile” au fost spuse poporului de către Moise. 24:4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Moise a scris. Duhul adevărului care a inspirat toţi profeţii (vezi Ioan 14,26; Evrei 1,1; 2 Petru 1,20.21) i-a adus aminte toate poruncile pe care i le dăduse Dumnezeu. Apoi Moise a ridicat un altar, pentru că fără jertfă nici un legământ nu ar fi fost obligatoriu. 24:5 A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţumire. A trimite pe nişte tineri. Poate ca şi nişte ,,întâi născuţi” (vezi cap.22,29), aceşti tineri au slujit ca preoţi până la instituirea preoţiei levitice (cap. 28,1; PP 350). Probabil că aceşti tineri au fost aleşi din pricina priceperii lor de a proceda cu animalele care se opuneau. Arderile de tot simbolizau consacrarea personală şi lepădarea de sine (Psalmi 51,16-19; vezi şi comentariul pentru Levitic 1,2-4). Jertfele de mulţumire erau pentru reînnoirea părtăşie cu Dumnezeu şi recunoştinţă faţă de El (vezi comentariul pentru Levitic 3,1). 24:6 Moise a luat jumătate din sânge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. Jumătate din sânge. Pentru că sângele simboliza viaţa victimei (Levitic 17,14) el era o parte esenţială a fiecărei jertfe (Levitic 1,5; 3,8). Acum, jumătate din sânge a fost repartizat pentru popor şi jumătate pentru Dumnezeu, sângele stropit pe altar obligându-L în mod simbolic pe Dumnezeu, şi acela stropit pe popor, obligându-i pe ei în ce priveşte condiţiile legământului (Evrei 9,18-22; vezi şi despre Geneza 15, 9-13.17). 24:7 A luat cartea legământului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul. Cartea legământului. În relatarea Scripturii, aceasta este cea dintâi ,,carte” amintită ca fiind scrisă. Restul ,,legii” se întemeia pe ea şi, pentru explicarea ei ulterioară, Moise a scris mai târziu Deuteronom. După citirea cărţii ,,în faţă”, literal ,,în urechile” poporului, ei au răspuns iarăşi ca în versetul 3, adăugând în mod semnificativ cuvintele ,,vom asculta”. Emoţia ocaziei, fără îndoială, i-a făcut să fie de acord în mod sincer cu păzirea legilor lui Dumnezeu. Spiritul lor a fost, într-adevăr, gata să facă, dar carnea lor era neputincioasă. Împlinirea întotdeauna rămâne condiţionată de făgăduinţă. Poporul a avut, fără îndoială, puţină cunoştinţă despre propria inimă; ei nu învăţaseră să nu se încreadă în sine. Ei avuseseră, totodată, o slabă idee de cerinţele spirituale ale Legii. Trebuie să fie amintit că Legea nu avea în ea însăşi putere de mântuire, ci din contră, putea doar să condamne. Ea nu putea nici să îndreptăţească, nici să sfinţească. Ea îi făcea pe toţi oamenii să fie păcătoşi şi îi lăsa sub condamnare (Romani 3,9.10). Ea nu putea împiedica nici corupţia lăuntrică sau exterioară, nici nu putea să înfrâneze păcatul. Ea făcea dovada poruncilor scrise pe piatră şi ,,instrucţiunilor” scrise într-o carte, dar nu avea putere să le scrie pe tablele de carne ale inimii (Romani 8,1-4; 2 Corinteni 3). Legământul cel nou reuşeşte, pentru că acesta este împlinit nu în slaba noastră putere omenească, ci în puterea credinţei în Hristos, care locuieşte înăuntru (Ieremia 31,31-34; Evrei 8, 6-12; 10,14-16). 24:8 Moise a luat sângele, şi a stropit poporul, zicând: Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte. Moise a luat sângele. Probabil că Moise n-a stropit sângele pe fiecare ins din acea mare mulţime. Trebuie că a făcut lucrul acesta asupra conducătorilor, ca reprezentanţi ai lor. Probabil că în această parte a ceremoniei au fost cuprinşi ,,bătrânii” şi alţi conducători ai fiecărei seminţii. Iată sângele. La naţiunile din vechime era un obicei general să sigileze un legământ cu sânge (vezi Geneza 15,9-13). Uneori sângele era acela al victimei, cele două părţi afirmând în mod solemn că, dacă rup legământul, soarta victimei va fi soarta lor. Uneori, la păgâni, era chiar sângele celor două părţi, fiecare bând sângele celuilalt, contractând prin aceasta o legătură de sânge. Acest act era presupus a face din ruperea legământului o problemă de viaţă şi de moarte. Moise a ales simplu să stropească sângele pe altar şi asupra poporului (vezi v.6), aducând astfel părţile contractante într-o unire de legământ solemn. Aplicat la popor, sângele simboliza şi curăţirea de păcat şi consacrarea în slujire divină. Prin urmare, Dumnezeu i-a pretins ca proprietate specială a Sa, ei erau ai Lui (Isaia 43,1). Liberaţi de păcat, noi devenim de asemenea slujitori ai lui Dumnezeu (Romani 6,22; 1 Petru 2,9.10). 24:9 Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel. Moise s-a suit. După ratificarea legământului Moise, Aaron, fiii lui şi bătrânii s-au supus faţă de chemarea lui Dumnezeu, ,,suie-te” (v.1). Grupa a urcat o parte din drum, desigur nu până în vârf, pe care numai Moise a avut privilegiul să-l vadă (v.2,12). Ceilalţi trebuiau să se închine ,,de departe”. 24:10 Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui. Ei au văzut. Este clar că Dumnezeu nu este o putere, ci o persoană reală (vezi şi Exod 33,17-23; 34, 5-7; Numeri 12, 6-9; Isaia 6,1-6; Ezechiel 1,26.28). Întocmai ca cerul. Adică ,,curat ca cerul însuşi”. Am putea gândi că această onoare şi favoare înaltă să fi statornicit în aceşti oameni o credinţă şi ascultare durabilă faţă de Dumnezeu. Dar istoria tragică raportează că Aaron s-a supus cererii impulsive a poporului pentru viţelul de aur (vezi Exod 32,1-6) şi că Nadab şi Abihu au fost ucişi fiindcă au adus ,,foc străin” (Numeri 3,1-4). O înălţătoare experienţă religioasă de astăzi nu constituie nici o ocrotire pentru ziua următoare (Matei 14,28-33; Luca 13,25-27; 1 Corinteni 10,11.12). 24:11 El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mâncat şi au băut. Aleşilor. Dumnezeu nu i-a lovit pe aceşti oameni cu moarte, ciumă sau orbire, deşi nesfinţenia lor nu le dădea nici un motiv să creadă că puteau să-L vadă pe Dumnezeu şi să trăiască (vezi Geneza 32,30; Exod 33,20; Judecători 6,22.23, etc.). Cea de-a doua persoană a Dumnezeirii era Fiul lui Dumnezeu, a cărui glorie au văzut-o cu această ocazie (PP 312, 366). O jertfă de mâncare de obicei urma după o jertfă de consacrare şi poate că la aceasta luau acum parte bătrânii, atât de aproape cât li s-a putut îngădui să se apropie prezenţa divină. După această experienţă, întreaga grupă s-a întors în tabără. 24:12 Domnul a zis lui Moise: Suie-te la Mine pe munte, şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe care le-am scris pentru învăţătura lor. Suie-te la mine. Restul capitolului narează despre cele 40 de zile ale lui Moise de comuniune cu Dumnezeu. După ce i-a dat cele Zece Porunci şi legile şi ,,poruncile” din ,,cartea legământului”, acum Dumnezeu continuă să dea instrucţiuni cu privire la ridicarea sanctuarului, care avea să fie locul locaşului Său între copiii lui Israel (cap. 25,8). Dacă este lăsat ca să hotărască el însuşi caracteristicile reale şi esenţiale ale închinării religioase, omul poate greşi mai uşor. Ca o măsură de siguranţă, lui Moise i-a fost arătat un ,,model” din tot ce urma să intre în închinarea lor (Exod 25,9; Evrei 8,5), cuprinzând amănunte exacte cu privire la material, dimensiuni, formă şi construirea fiecărui obiect. Aceste directive sunt raportate în Exod 25 la 31. Pentru ca Moise să poate avea destul timp să înţeleagă şi să-şi amintească instrucţiunile amănunţite primite, el trebuia să rămână ,,acolo”, adică ,,pe munte”, timp de 40 de zile. 24:13 Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. Verset ce nu a fost comentat. 24:14 El a zis bătrânilor: Aşteptaţi-ne aici, până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei. Aşteptaţi-ne. De data aceasta, Moise a fost însoţit de Iosua, care contribuise la înfrângerea amaleciţilor (cap. 17,8-13). Ştiind că va absenta pentru câtva timp, Moise a considerat necesar să dea anumite directive bătrânilor cu privire la conducerea lucrurilor în timpul absenţei lui. Ei trebuiau să rămână la poalele muntelui Sinai până la întoarcerea sa şi să primească pe Aaron şi Hur ca reprezentanţi ai lui Moise pentru sfat. 24:15 Moise s-a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele. Moise s-a suit. Fiind luate toate măsurile pentru timpul absenţei lui, Moise s-a suit cu Iosua până în partea superioară a muntelui, aşteptând acolo instrucţiuni în continuare. ,,Norul” se referă la cel amintit în cap. 19,16. Deşi era chemat de Dumnezeu, Moise n-a ajuns în prezenţa divină, până ce nu i s-a poruncit să facă lucrul acesta, şase zile mai târziu. Astăzi, ca şi atunci, părtăşia intimă cu El trebuie să fie precedată de pregătirea inimii şi meditare asupra caracterului şi voinţei lui Dumnezeu (compară Fapte 1,14; 2,1). Fără îndoială că Moise şi Iosua au petrecut acest timp în meditaţie şi rugăciune. 24:16 Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Verset ce nu a fost comentat. 24:17 Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Foc mistuitor. Contrastul dintre norul acoperitor, care l-a cuprins pe Moise în binecuvântată părtăşie cu Făcătorul său, şi ,,focul mistuitor” este semnificativ. Cei care, asemenea lui Moise, umblă în căile lui Dumnezeu, pot fi siguri de protecţie şi siguranţă ,,în focul tainic… sub umbra Celui Atotputernic” (Psalmi 91,1.2). Cei care se abat de la căile dreptăţii, nu vor afla mângâiere şi asigurare, ci judecată meritată, deoarece pentru ei Dumnezeu va apărea ca ,,un foc mistuitor”. (Evrei 12,25.29). 24:18 Moise a intrat în mijlocul norului, şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În mijlocul norului. Lăsându-l pe Iosua, Moise a intrat în nor şi a rămas acolo ,,patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (PP 313). În tot acest timp, el n-a avut hrană (Deuteronom 9,9; compară cu 1 Regi 19,8; Matei 4,2). Experienţa lui Moise de aici a fost extraordinară. Ea imprimă învăţătura că prin comuniunea cu Dumnezeu sufletului îi este împărtăşită adevărata putere şi reînviorarea cea mai dulce. Fără ea, duhul se stinge (vezi Luca 18,1), lumea se furişează în noi, gândurile şi cuvintele noastre devin ,,pământeşti” (1 Corinteni 15,47), şi nu avem viaţă spirituală nici în noi înşine, şi nu putem s-o împărtăşim nici altora. Oamenii primesc daruri numai în comuniune cu Dumnezeu. Un alt fapt pentru care Moise a fost singur cu Dumnezeu sugerează valoarea rugăciunii în taină (Matei 6,6). Chiar şi în graba şi aglomeraţia unui mare oraş, singurătatea cu Dumnezeu şi rugăciunea tainică aduc ajutor spre a preîntâmpina problemele zilei.Comentariile lui Ellen G. White 1-18 PP 311-313 1,2 PP 312 1-3 SR 144 1-8FE 506 3 PK 293; PP 311 4 PP 311, 312 5,6 PP 312 7 PK 293; PP 312, 372; 3T 297 7,8 SR 145 8 PP 312 9 PP 312; 3T 343 10 PP 312; 3T 297, 343 12 GC vi 12-18 PP 313 16 3T 296 17 PP 304, 339 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: