Printable ModeExod, 23
|
23:1 Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. Zvonuri neadevărate. Aceasta este o lărgire a poruncii a noua, care interzice calomnia şi defăimarea. Ultima parte a versetului interzice unirea cu alţii în răspândirea acestui rău. Cu toate că termenul ,,mărturisire” înseamnă că legea se referă în primul rând la comportarea în instanţa de judecată, aceasta nu este limitată la aceasta. 23:2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. Să nu te iei după mulţime. Omiţând cuvântul ,,faci” din această propoziţie care nu există în originalul ebraic, interdicţia aceasta cuprinde nu numai răul în faptă, ci şi în cuvânt şi gând. Amintindu-ne de cuvintele lui Isus, nu trebuie să luăm felul de viaţă al celor mulţi ca exemplu al nostru. (Matei 7,13.14). Unul din principalele pericole care îi înfruntă pe cei care mărturisesc a fi creştini este acela al voinţei înclinate să urmeze mulţimea, în ciuda avertismentului biblic împotriva unei astfel de tendinţe. Trecând de partea. Adică, a te abate. O traducere mai bună a acestei ultime jumătăţi de verset ar fi: ,,Nici să nu aduci mărturie într-un caz, mergând alături de mulţime, ca să strici dreptatea”. În legătură cu versetul următor acesta poate fi considerat ca referindu-se la un judecător care nu trebuie să-i urmeze pe alţi judecători în hotărârea unui caz, ci să aibă propria părere şi să ţină la ea. 23:3 Să nu părtineşti pe sărac la judecată. Să nu părtineşti pe sărac. Adică, să-i ţii partea. Aceasta pare surprinzător, ţinând seamă că multe precepte îi favorizează pe săraci. Totuşi, aceasta presupune dreptatea nepărtinitoare, care nu trebuie să se uite nici la bogaţi, nici la săraci. A înclina pe una dintre cele două căi ar însemna ca dreptatea să fie prejudiciată (Levitic 19,15). 23:4 Dacă întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. Boul vrăjmaşului tău. Aceasta se referă la un vrăjmaş anume, nu la unul public, ca în Deuteronom 23,3-6. Aceasta anticipează adevăratul spirit al creştinătăţii, aşa cum a fost statornicit de Hristos în înlăturarea deformărilor rabinice din legea lui Moise. (Matei 23,4). 23:5 Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. Să-i ajuţi. Măgarul împovărat al unui vrăjmaş nu trebuia să fie lăsat fără a i se oferi ajutor vrăjmaşului, ca animalul să fie din nou pus pe picioare şi să-şi poată continua drumul. Această participare la fapta de îndurare avea să-i aducă pe cei doi oameni în legătură de prietenie şi astfel să-i invite la o împăcare posibilă. 23:6 La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. Să nu te atingi de dreptul săracului. În timp ce versetul 3 avertizează împotriva favorizării săracilor din compătimire pentru ei, acesta interzice discriminarea faţă de cei săraci din cauza sărăciei lor, un rău mult mai obişnuit. Prejudecata trebuie să fie evitată ca să se poată face o judecată dreaptă. O instanţă de judecată nu este un loc pentru sentimente. 23:7 Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. Să nu omori. Încurajarea unei acuzaţii false împotriva unui om ,,nevinovat şi drept” poate să-i pricinuiască moartea, şi astfel să atragă răzbunarea Aceluia care nu va ,,ierta pe cel vinovat”. 23:8 Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi, şi sucesc hotărârile celor drepţi. Să nu primeşti daruri. Primirea de mită de la una din părţile în proces şi ajustarea dreptăţii a fost întotdeauna unul dintre cele mai obişnuite şi reprobabile păcate ale judecătorilor din Orient. Mituiala zădărniceşte scopul pentru care există administrarea judecăţii, pentru că greutatea ei în balanţa dreptăţii îi sfătuieşte în sensul cel rău. Din cauza aceasta, ea a atras de obicei după sine pedeapsa cu moartea. În timp ce codul Mozaic nu stabileşte nici o pedeapsă pentru acest rău (Deuteronom 16,18-20), Iosif Flavius afirmă că iudeii îl omorau pe delicvent. (Against Apion ii.28). Totuşi, oricare ar fi fost pedeapsa trebuie că ea a fost ignorată (1 Samuel 8,3; Psalmi 26,10; Proverbe 17,23; Isaia 1,23; Mica 3,9-11). 23:9 Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Să nu asupreşti pe străin. Aceasta repetă porunca din cap. 22,21 şi probabil că se referă la instanţele de judecată. Cuvântul ,,inimă” înseamnă suflet, simţăminte. Cu alte cuvinte, simpatia trebuia să fie extinsă faţă de străin. 23:10 Timp de şase ani, să semeni pământul, şi să-i strângi rodul. Verset ce nu a fost comentat. 23:11 Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz, şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne, să mănânce fiarele de pe câmp. Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi. În al şaptelea. Deşi alte naţiuni aveau zilele lor de odihnă la intervale regulate sau neregulate, izraeliţii respectau ani întregi de odihnă. Acest fapt putea să-i expună la învinuirea de lenevie de către alte naţiuni. Deoarece agricultura era primitivă, rotaţia culturilor era necunoscută şi fertilizarea artificială nefolosită este probabil că programul nu atrăgea după sine nici o pierdere financiară. Cu toate acestea, dorinţa de câştig făcea să fie grea punerea în aplicare a prevederii. Cei ,,şaptezeci de ani” de robie au avut de scop să recâştige ce s-a pierdut în ce priveşte păzirea anilor sabatici (2 Corinteni 36,17-21). Cel dintâi scop al legii, aşa cum se spune aici, a fost să-i aprovizioneze pe cei săraci (vezi Levitic 25,1-7). Tot ce producea pământul de la sine fără a fi cultivat aparţinea tuturor ca o proprietate comună, chiar şi pentru ,,fiarele câmpului”. Fără îndoială că s-a intenţionat de asemenea ca acest an sabatic să fie un an de creştere în cele religioase, în care citirea solemnă a Legii la sărbătoarea Corturilor din ,,anul iertării” (Deuteronom 31,10.11), avea un rol deosebit. Citirea aceasta era precedată de o perioadă de pregătire religioasă (Neemia 8). Acest an sabatic trebuie să fi fost un timp solemn, care ducea la o cercetare de sine, formarea de obiceiuri sfinte, şi aducea înălţare religioasă (Neemia 8). Deoarece cerealele, vinul şi uleiul erau cele mai de seamă produse ale Palestinei, se pare că trebuia să se odihnească întreaga ţară. 23:12 Timp de şase zile, să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle. Ziua a şaptea. Pentru a scoate şi mai mult la iveală caracterul ei îndurător, aici se repetă porunca a patra. Cea mai mare parte din populaţia străină a Ţării Sfinte era angajată în muncă aspră (vezi 2 Corinteni 2,17.18), fapt care explică de ce este amintit aici străinul în mod deosebit. 23:13 Să păziţi tot ce v-am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră. Numele altor dumnezei. Ca ocrotire împotriva idolatriei, poporul lui Dumnezeu nu trebuia nici măcar să amintească numele zeităţilor păgâne. Interdicţia aceasta era întemeiată pe principiul că familiarizarea cu răul conduce adesea la participarea la el. Dacă această poruncă ar fi fost adusă la îndeplinire, pericolul idolatriei ar fi fost pe de-a întregul îndepărtat. Este semnificativ că însuşi Moise a pronunţat numai rar numele zeilor păgâni. Scriitorii de mai târziu ai Bibliei şi profeţii au fost obligaţi să faţă lucrul acesta fie ca raport al realei istorii a lui Israel, fie pe calea denunţării idolatriei. Publiciştii de anunţuri moderni cunosc valoarea repetiţiei denumirilor comerciale şi plănuiesc în mod deliberat să ţină numele produsului lor în faţa publicului pe o cale sau alta. Ar fi bine pentru oricine doreşte să se păstreze curat şi sfânt să-şi amintească de faptul că exprimarea adânceşte imprimarea. 23:14 De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea. De trei ori. Versetele 14-17 raportează despre legea sărbătorilor sfinte. Toate vechile religii păgâne aveau perioade anuale festive care comemorau presupusa binefacere a zeilor lor. Adunându-se laolaltă în adunări mari, poporul se însufleţea şi se încurajau unul pe altul la o consacrare mai mare şi la o mulţumire mai din inimă decât în alte ocazii. Astfel de sărbători erau dese în Egipt şi deţineau un loc de seamă în viaţa religioasă. Probabil că familia lui Avraam a sărbătorit ocazii de felul acesta în Mesopotamia şi Domnul consfinţeşte acum aceste trei sărbători ca o încurajare la evlavie. Aceste sărbători trebuiau (1) să fie deopotrivă agricole şi istorice, în legătură cu mersul vremii, precum şi cu marile evenimente din viaţa naţiunii; (2) să fie păzite numai într-un singur loc, acolo unde era aşezat sanctuarul; (3) să ia parte la ele toată populaţia de parte bărbătească (v.17; vezi Levitic 23,2). 23:15 Să ţii sărbătoarea azimelor; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azime, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mâinile goale înaintea Mea. Sărbătoarea azimelor. Această sărbătoare de la începutul primăverii cădea la începutul seceratului de orz din luna Abib (Nisan), începea cu Paştele şi cu o adunare sfântă, ţinea şapte zile şi se încheia cu o altă adunare sfântă (Levitic 23,5-8). Azimele erau mâncate în timpul acestor şapte zile în amintirea grăbitei ieşiri din Egipt (Exod 12,33.34.39). Aluatul era un simbol al păcatului şi greşelii (Matei 16,6.11.12; 1 Corinteni 5,6-8). Pâinea nedospită simboliza eliberarea din păcat de către Acela care este Pâinea vieţii (Ioan 6, 35.48.51). Un snop de orz nou, primele roade ale recoltei, era adus ca jertfă de legănat înaintea Domnului (Levitic 23,9-14). ,,Timpul hotărât” era a 15-a zi a primei luni, Nisan (Levitic 23,6). Sărbătoarea aceasta, care începea cu Paştele, era simbolul eliberării păcătoşilor din păcat prin moartea lui Hristos. Când Mântuitorul S-a dat pe Sine pe crucea de la Calvar însemnătatea Paştelor a încetat, pentru că ele arătau spre El (1 Corinteni 5,7). Orânduirea Sfintei Cine a fost instituită ca aducere aminte a aceluiaşi eveniment (Luca 22,14-20). Să nu vii cu mâinile goale înaintea mea. Aceia care luau parte la sărbătoare trebuiau să prezinte un dar de bunăvoie Domnului. Nu era de aşteptat mai puţin de la un israelit, când se apropia de Iehova, Regele teocraţiei. 23:16 Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale. Sărbătoarea secerişului. Din ziua în care trebuia să fie adus snopul de legănat, trebuiau să fie numărate cincizeci de zile (Levitic 23,15-21). A 50-a zi era numită ,,sărbătoarea săptămânilor”, pentru că o despărţea şapte săptămâni întregi de Paşte. În Noul Testament ea era numită Penticost, din cuvântul grecesc care înseamnă a ,,cincizecia”. Sărbătoarea aceasta se serba spre sfârşitul lunii mai din calendarul nostru, sau la începutul lui iunie, vremea secerişului de primăvară. Pentru a exprima recunoştinţa pentru cereale, înaintea lui Dumnezeu erau prezentate două pâini cu aluat (Levitic 23,17). Era o ocazie de bucurie (Deuteronom 16,9-11). Tradiţia iudaică a pus sărbătoarea în legătură cu darea Legii, care a avut loc aproximativ la 50 de zile după plecarea din Egipt (Exod 19,1-16) şi, în conformitate cu aceasta, unul dintre scopurile Cincizecimii a fost comemorarea dării Legii. Pentru creştinii vremurilor apostolice, ea mai comemora şi revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, când biserica, în copilăria ei, a aduna primele roade ale Evangheliei (Fapte 2,1-12.41-9). A celor dintâi roade din munca ta. Literal, ,,a celor dintâi roade din munca ta” (RSV). Expresia este cu aplicare la ,,seceriş” nu la ,,sărbătoare”. Sărbătoarea strângerii. Aceasta este numită în altă parte ,,sărbătoarea corturilor”, pentru că poporul trebuia să-şi facă corturi în care să locuiască în timpul sărbătorii (Levitic 23,33-36; Deuteronom 16,13-15; 31,10; Ioan 7,21). Această sărbătoare de opt zile începea în 15 a lui Tişri, care era pe la sfârşitul lui octombrie, sau la începutul lui noiembrie. Măslinii fuseseră culeşi şi culesul strugurilor terminat. Începutul şi sfârşitul ei era marcat de o adunare sfântă. Era un timp de bucurie şi de recunoştinţă pentru încheierea adunării recoltei de toamnă şi comemora călătoria cu bine a israeliţilor din Egipt în Palestina. Ba mai mult, ei ţinuseră marea zi a ispăşirii cu numai câteva zile înainte şi obţinuseră asigurarea că păcatele lor nu vor mai fi amintite. Ei erau împăcaţi cu Dumnezeu. Ei puteau acum foarte bine să recunoască bunătatea Lui şi să-L slăvească pentru îndurarea Lui. Sărbătoarea Corturilor nu numai că arăta înapoi spre timpul rămânerii în pustie, ci, ca şi sărbătoarea secerişului, ea anticipa adunarea recoltei pământului (PP 540, 541). În timpul robiei, sărbătoarea aceasta a fost, după cât se pare, neglijată, dar pe vremea lui Neemia a fost ţinută din nou cu şi mai mare bucurie (Neemia 8, 13-18). 23:17 De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu. De trei ori pe an. Ţinând seamă de faptul că Palestina este o ţară mică, având mai puţin de 145 mile lungime şi 75 mile lăţime, prezenţa la aceste sărbători nu era o greutate. Ba mai mult, astfel de ocazii festive plăceau poporului, pentru că ele constituiau mijloace de răspândire a noutăţilor şi ofereau aproape singura ocazie ca rudele şi prietenii să se mai vadă unii pe alţii. Izraeliţii priveau spre aceste ocazii cu o bucuroasă aşteptare. Ele exercitau o influenţă unificatoare importantă şi astfel au fost o parte însemnată a vieţii sociale, tinzând, aşa cum au şi făcut, să sudeze poporul în cunoaşterea şi slujirea lui Dumnezeu. În timp ce ,,toată partea bărbătească” trebuia să ia parte, alţi membri ai familiei erau liberi să facă acest lucru dacă doreau (1 Samuel 1,1-23; Luca 2,41-45). 23:18 Să n-aduci cu pâine dospită sângele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămână toată noaptea până dimineaţa. Sângele jertfei mele. Acesta era mielul de Paşti, având în vedere că în legătură cu el se vorbeşte numai despre ,,pâine nedospită” şi despre orice altă parte a mielului care rămânea ,,până dimineaţa” (Exod 12,1-11; Deuteronom 16,1-5). Mielul pascal era cel mai important dintre toate jertfele, pentru că simboliza jertfa lui Hristos, adevăratul Miel Pascal (1 Corinteni 5,7). Dumnezeu putea cel mai bine şi potrivit să-L numească ,,jertfa Mea”. 23:19 Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pârga celor dintâi roade ale pământului. Pârga celor dintâi roade. Aceasta înseamnă ,,cele mai bune” din primele roade (Numeri 18,12), fie fructele ,,coapte cele dintâi” (Numeri 18,13). După cum aceste prime roade ale secerişului ,,câmpului” erau aduse la Dumnezeu, tot aşa Hristos S-a prezentat pe Tatăl ca prima roadă a secerişului învierii (Ioan 20,17; 1 Corinteni 15,20-23). Casa Domnului. Expresia aceasta este sinonimă cu expresia, ,,locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo”. (Deuteronom 26,2; 12,5.11.14; 16,16) şi se referă la sanctuar, iar mai târziu la Templu. Să nu fierbi un ied. Săpături recente la Ras Şamra, vechiul Ugarit, o cetate de coastă siriană, faţă în faţă cu insula Cipru, au dat la iveală faptul că fierberea iezilor în laptele mamei lor era o practică rituală la canaaniţi. Poate că, în scopul de a evita acest ritual păgân, Dumnezeu a interzis poporului Său să facă acest lucru. 23:20 Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit. Eu trimit un înger. În aceste texte de încheiere ale ,,cărţii legământului” (v.10-31) aflăm făgăduinţele pe care Dumnezeu urma să le împlinească, dacă poporul avea să respecte prevederile Lui. Dumnezeu ne încurajează mereu cu ,,recompensa răsplătirii” (Exod 11,26). Aceste făgăduinţe erau condiţionale, pentru că Dumnezeu poate să binecuvânteze pe poporul Său, numai dacă ascultă de El. ,,Îngerul” în mod clar se referă la ,,solul (Înger) legământului” (Maleahi 3,1), adică la Hristos (PP 252, 311). Cuvântul mal’ak, ,,înger”, înseamnă ,,sol” şi adesea este tradus fie într-un fel, fie în altul. Hristos a fost întotdeauna Solul lui Dumnezeu pentru Israel (PP 366) şi le-a făcut cunoscut caracterul şi îndurarea lui Dumnezeu (Geneza 22,1, 10-22; Exod 32,34; Isaia 63,7-9; Maleahi 3,1; Ioan 8,56-58; 1 Timotei 2,5). Pe drum. Nu numai să-i conducă geografic (Exod 23,23; 32,34), ci şi spiritual pe căile dreptăţii (vezi Ioan 14,1-3). 23:21 Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El. Nu vă va ierta. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu va ierta, pentru că iubirea lui Dumnezeu asigură că El va ierta ( Psalmi 32,5; 103,10-12; Isaia 63,7-9; 1 Ioan 1,9), ci exprimă cu o accentuare tipic orientală suveranitatea şi sfinţenia dreptăţii lui Dumnezeu (Exod 34,7). Numele meu este în El. Aici, prima persoană a Dumnezeirii, Tatăl, vorbeşte despre a doua persoană a Dumnezeirii, Fiul Său. Această declaraţie înseamnă că ,,Îngerul” care poartă Numele lui Dumnezeu este egal cu Dumnezeu Însuşi (vezi Ioan 1,1-3,14; Coloseni 1,13-19; Evrei 1,8). 23:22 Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. Verset ce nu a fost comentat. 23:23 Îngerul Meu va merge înaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Canaaniţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici. Amoriţi. Toate, afară de una dintre cele ,,şapte naţiuni” ale Canaanului propriu zis, ghirgasiţii, sunt amintite aici (Deuteronom 7,1; Iosua 3,10; 24,11). 23:24 Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire, şi să le dărâmi capiştele. Să nu te închini. Trebuie să fie amintit că închinarea idolatră a acestor popoare păgâne era înjositoare şi desfrânată până la extrem. Ceremoniile lui Baal, Astarteea, Chemoş, Melob, Rimen şi alte zeităţi erau pângărite de jertfe omeneşti şi întinate de prostituţie. Nedreptatea acestor naţiuni era acum deplină (vezi Geneza 15,16). Nu este de mirare că toată măsura urii divine era îndreptată contra lor (vezi comentariul pentru Geneza 15-16). Capiştile lor. Literal ,,stâlpii lor” (vezi Geneza 28,18). 23:25 Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău. Îndepărta boala. Trăirea sănătoasă în sine ajunge să ocrotească pe cineva de boala minţii, a sufletului şi a corpului. Şi invers, evlavia promovează bunăstarea fizică (vezi DA 827). 23:26 Nu va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin. Care să-şi lepede. Acesta putea să fie rezultatul unei intervenţii a favorii divine şi a grijii providenţiale, cât şi al unei trăiri sănătoase. Nu numai că nu vor exista naşteri premature, dar, după cum lasă a se înţelege din ultima clauză, şi moartea prematură va fi necunoscută. Aceasta nu poate fi înţeleasă separat de trăirea evlavioasă. 23:27 Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge, şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta. Trimite groaza mea. Pentru împlinirea acestei făgăduinţe, vezi Numeri 22,3; Iosua 8, 20-24; 10,10.11. Dacă ar fi continuat în deplină ascultare de Dumnezeu, Israel ar fi înfrânt cu desăvârşire puterea naţiunilor canaanite, şi suferinţa şi servitutea din Cartea Judecătorilor ar fi fost evitate. 23:28 Voi trimite viespile bondăreşti înaintea ta, şi vor izgoni dinaintea ta pe Heviţi, Canaaniţi şi Hetiţi. Viespile. Garstang sugerează că aceasta este o referire figurativă la egipteni, ale căror oşti au intrat în Palestina de repetate ori în timpul lui Iosua şi al Judecătorilor. 23:29 Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp. o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp. Într-un singur an. În timp ce oamenii sunt nerăbdători, Dumnezeu este îndelung răbdător şi minunat de îndurător (1 Petru 3,9). Naţiunile canaanite nu aveau să fie izgonite afară dintr-o dată, pentru ca (1) să nu devină ţara pustie, aşa încât să nu rămână suficienţi oameni pentru a o îngriji; (2) să nu se înmulţească fiarele câmpului ca să ajungă un pericol. Când regatul iudaic de nord al lui Israel a fost depopulat prin ducerea celor zece seminţii în robie, a avut loc o creştere însemnată a numărului leilor care au prădat rămăşiţa rămasă (2 Regi 17,24.25). În multe districte ale Franţei, lupii s-au înmulţit după războiul franco-german. Un alt motiv pentru care naţiunile n-au fost alungate imediat a fost şi acela că Dumnezeu a dorit să ,,încerce” pe Israel, să vadă dacă vor asculta de El (Judecători 2,21-23). 23:30 Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării. Verset ce nu a fost comentat. 23:31 Îţi voi întinde hotarele de la marea Roşie până la marea Filistenilor, şi de la pustie până la Râu (Eufrat). Căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii ţării, şi-i vei izgoni dinaintea ta. Întinde hotarele. Hotarele acestea n-au fost atinse decât 400 de ani mai târziu, sub David şi Solomon (1 Regi 4,21.24; 2 Cronici 9,26). Moise confirmă aici făgăduinţa lui Dumnezeu faţă de Avraam (Geneza 15,18). Având în vedere că Solomon a fost ,,un om al odihnei” (1 Cronici 22,9), lucrarea întemeierii imperiului trebuie că a fost adusă la îndeplinire de David (2 Samuel 8, 3-16; 10,6-19; 1 Regi 5,3; 1 Cronici 22,8). Râul. Adică, Eufratul, ,,râul” cel mai de seamă al vremurilor Vechiului Testament (vezi Geneza 15,18; Deuteronom 1,7). Îi vei izgoni. Fără îndoială că mulţi canaaniţi au fost împinşi spre nord şi poate că s-au unit cu regatul hitit, care timp de secole s-a opus cu tărie imperiilor egiptean şi asirian. 23:32 Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. Să nu faci legământ. ,,Cartea legământului” se încheie aşa cum începe, cu o sarcină solemnă contra idolatriei (cap. 20,23). Istoria lui Israel dovedeşte câtă nevoie a fost de această avertizare repetată şi cât de necesară adânca purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru ei spre a evita această greşeală. Din păcate, avertizarea n-a fost de nici un folos (2 Regi 17,7-18). Întrucât tratatele de pace obişnuite în acea vreme conţineau o recunoaştere a zeilor oricărei naţiuni şi cuvinte care cinsteau aceşti zei, legămintele cu popoarele păgâne aveau să cuprindă recunoaşterea zeilor lor. 23:33 Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai slujii dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o cursă pentru tine. Să nu locuiască. Adepţii religiei lui Israel, desigur că nu erau cuprinşi în această poruncă şi nici păgânii înrobiţi (vezi Iosua 9,27).Comentariile lui Ellen G. White 2 CT 221; TM 63; 4T 647; 9T 230 4,5 DA 500 6-8 Te 47 6-9 PP 311 10,11 PP 531; 4T 467 11 FE 323 12 PP 311 14 2T 573 14-16 PP 537 14-17 PP 311 20 ML 307; 3T 356 20,21 PP 419, 420; SR 166; 3T 340 20-22 PP 311 20-23 SR 142 21 DA 709 24 PP 369 24,25,27-33 PP 543; SR 143 28 PP 437 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: