22:9 În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: Uite-l! pricina amândoror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
Orice pricină de înşelăciune. Mai precis, ,,pentru orice încălcare a încrederii” (RSV). Pentru orice obiect de care păstrătorul nu putea da socoteală, trebuia să apară, literalmente, ,,înaintea lui Dumnezeu” (vezi comentariul pentru cap. 21,6), împreună cu pârâşul lui şi să se dezvinovăţească dacă putea (vezi cap.18,21-22).
Despre care se zice: ,,Uite-l!” În sensul ,,despre care depunătorul susţine că este al lui”.