22:5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.
Un ogor semănat. A strica într-un mod lipsit de sens ceva ce aparţine altuia este aproape tot aşa de rău ca furtul. De aceea, dacă un om strica un ogor semănat, sau păştea animalele pe el, trebuia să plătească păgubaşului o cantitate egală din cele mai bune roade ale lui.