22:15 Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.
Dacă stăpânul e de faţă. Aceasta înseamnă nu numai că stăpânul era prezent, ci răspundea de el, sau era aşa de aproape, încât ar fi putut preveni paguba. Cei care iau cu împrumut trebuie să-şi aducă aminte că, dacă nu restituie ce au împrumutat, (1) Îşi fac rău lor înşişi, pentru că va suferi reputaţia, cât şi respectul de sine. (2) Lasă de dorit în ce priveşte datoria faţă de cel care i-a împrumutat, pentru că sunt obligaţi în mod special faţă de el. (3) Fac rău omenirii în general, pentru că nepăsarea lor îi reţine pe oameni de a-i mai împrumuta pe alţii, care pot fi în nevoie mare. (4) Lasă de dorit cu privire la datoria lor faţă de Dumnezeu, care consideră ca ,,răi” pe aceia care iau cu împrumut, dar nu mai dau înapoi. (Psalmi 37,21).
Dată cu chirie. Când se plătea o sumă pentru favoarea de a folosi un animal, sau un obiect, acesta era mai degrabă închiriat decât împrumutat. În acest caz, stăpânul era considerat că a ţinut seamă de riscul pierderii sau pagubei la fixarea sumei cu chirie, astfel că nu mai era îndreptăţit la nici o compensaţie.