21:8 Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.
Dacă nu va plăcea. Dacă acela care a cumpărat femeia sclavă avea să o refuze în calitate de concubină, sau a doua soţie a lui, atunci, literal, trebuia ,,să-i îngăduie răscumpărarea”. El trebuia să caute pe cineva s-o cumpere de la el şi astfel să se elibereze de obligaţia de căsătorie (v.11, compară cu Levitic 25,48).
Nu va avea dreptul. Atât primul cumpărător, cât şi cel care a ,,răscumpărat-o” trebuiau să fie evrei, iar nu străini. Nici un evreu nu trebuia să se căsătorească vreodată cu un străin (Deuteronom 7,1-3). Făgăduind fetei s-o facă a doua soţie a lui şi nefăcând lucrul acesta, primul ei cumpărător a ,,lucrat cu înşelăciune”, adică a violat făgăduinţa lui.