20:2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Eu sunt Domnul. Literal, ,,Eu sunt Yahweh, un nume propriu derivat din verbul “a fi”, “a deveni” (vezi comentariul pentru Exod 3,14.15). El înseamnă “Cel care există”, “Cel viu”, “Cel veşnic”. De aceea, când Isus le-a spus iudeilor din zilele Sale, care Îi făceau şicane, “Înainte de Avraam, Eu sunt” (Ioan 8,58), ei au înţeles că El susţinea că este “Domnul” din Vechiul Testament. Aceasta explică ostilitatea şi încercarea lor de a-L omorî (Ioan 8,59). Isus Hristos, cea de-a doua persoană a Dumnezeirii, este Acela care a fost Dumnezeul izraeliţilor în decursul istoriei lor (Exod 32,34; Ioan 1,1-3, 14; 6,46.62; 17,5; 1 Corinteni 10,4; Coloseni 1,13-18; Evrei 1,1-3; Apocalipsa 1,17.18; PP 366). El a fost Acela care le-a dat Decalogul; El a fost Acela care S-a declarat pe Sine că este ,,Domn şi al Sabatului” (Marcu 2,28). Grecescul he zoe, ,,Cel viu” (Apocalipsa 1,18, RSV), este echivalent cu ebraicul Eyer ’asher ’ehyeh, ,,Eu sunt” din Exod 3,14.
Casa robiei. Dumnezeu a proclamat sfânta Sa Lege în mijlocul tunetului şi al fulgerului, al căror rol pare să-şi găsească un ecou în imperativul ,,să” şi ,,să nu”. Groaza de la Sinai a fost destinată să prezinte în mod viu în faţa poporului înfricoşătoarea solemnitate a zile judecăţii de apoi (PP 339). Preceptele precise ale Decalogului accentuează dreptatea Autorului lor şi stricteţea cererilor Sale. Dar Legea mai era şi un monument de aducere aminte a harului Său, pentru că Dumnezeul care a rostit Legea este chiar Acela care a scos pe poporul Său din Egipt şi l-a eliberat de jugul robiei. El este Acela care a dat preţioasele făgăduinţe lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Deoarece Scripturile fac din Egipt un simbol al stării de păcat (vezi Apocalipsa 11,8), eliberarea lui Israel din Egipt poate fi potrivit comparată cu eliberarea întregului popor al lui Dumnezeu de sub puterea păcatului. Domnul a eliberat pe poporul Său din ţara lui Faraon, ca să-i poată da Legea Sa (Psalmi 105,42-45). Tot aşa, prin Evanghelie, Hristos ne eliberează din robia păcatului (Ioan 8,34-36; 2 Petru 2,19), ca să putem respecta Legea Sa, care este tradusă în ascultare adevărată (Ioan 15,10; Romani 8,1-4). Fie ca aceia care învaţă că Evanghelia lui Hristos ne scuteşte de sfânta poruncă a Decalogului să cugete asupra acestui adevăr. Eliberarea din Egipt a avut loc pentru a produce motivul de a asculta de Legea lui Dumnezeu. A se observa ordinea de aici, mai întâi Domnul salvează pe Israel, apoi le dă Legea Sa ca s-o respecte. Aceeaşi ordine este adevărată şi sub Evanghelie. Mai întâi, Hristos ne salvează din păcat (vezi Ioan 1,29; 1 Corinteni 15,3; Galateni 1,4), apoi trăieşte în noi Legea Sa (Galateni 2,20; Romani 4,25; 8,1-3; 1 Petru 2,24).