20:14 Să nu preacurveşti.
Să nu comiţi adulter. Interdicţia aceasta cuprinde nu numai adulterul, ci şi desfrânarea şi necurăţia de orice fel, în fapte, cuvânt şi cuget (Matei 5,27.28). Această cea de-a treia datorie faţă de ,,aproapele” nostru înseamnă a respecta şi a onora legătura pe care este clădită familia, aceea a raportului de căsătorie, care pentru creştin este tot atât de preţioasă ca viaţa însăşi (vezi Evrei 13,4). Căsătoria face ca soţul şi soţia să fie ,,un singur trup” (Geneza 2,24). A fi necredincios faţă de această numire sfântă, sau a-i face pe alţii să facă astfel este a dispreţui ce este sfinţit şi a comite o crimă. În decursul istoriei umane nu s-a considerat, în general, ca o gravă încălcare pentru bărbat spre a deveni un adulterin. Dacă însă femeia făcea astfel, era tratată cu cea mai mare severitate. Societatea vorbeşte de ,,femeie decăzută”, dar este puţin spus despre ,,bărbatul decăzut”. Porunca se aplică cu egală putere atât soţului, cât şi soţiei (Evrei 13,4; Apocalipsa 21,8).