2:3 Ne mai putând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.
Un sicriaş. După ce sicriaşul fusese ascuns timp de trei luni, pentru unele motive necunoscute nouă, s-a părut practic imposibil să-l mai ţină ascuns. Crezând că Dumnezeu va interveni pentru păstrarea vieţii lui, mama lui a născocit un plan prin care să se poată supune faţă de litera poruncii regelui, şi totuşi să nu ia viaţa copilului. Ea avea să facă tot ce putea şi pentru rest să se încreadă în Dumnezeu.
Cele două cuvinte traduse ,,sicriaş” şi ,,papură” sunt amândouă egiptene şi împreună cu multe altele aflate în Pentateuc dovedesc că scriitorul era un îndeaproape cunoscător al limbii egiptene. Cuvântul tebah, ,,sicriaş”, era derivat din egipteanul tebet şi este folosit în Biblie numai aici şi în Geneza 6 şi 7, pentru arca lui Noe. Însemnând literal o ,,cutie”, el poate descrie orice recipient în formă de cutie.
Cuvântul gome, ,,papură” este din egipteanul qama. El indică planta papirus, renumită în vechime ca principal material din care era făcută vechea hârtie de scris. Planta papirus este o trestie viguroasă cu o tulpină triunghiulară, înaltă de 3-41/2 metri. Deşi obişnuită în Egipt, acolo ea nu se mai găseşte. Papirusul mai era întrebuinţat în scopuri de construcţie şi la facerea de vase uşoare pentru râu. Astfel de vase sunt zugrăvite pe multe monumente egiptene vechi şi poate că a asigurat lui Iochebed un model la facerea coşuleţului lui Moise.
Smoală. Acelaşi cuvânt ca şi cel folosit în Geneza 11,3 pentru asfalt sau bitum, care era importat în Egipt din regiunea Mării Moarte. La egipteni, ea era folosită pe scară largă la îmbălsămarea morţilor.
Între trestii. Suph, din egipteanul tjufi, însemnând ,,trestie”, este al doilea cuvânt în acest verset împrumutat din acea limbă. În apele stătătoare ale Nilului şi în întinderea mlăştinoasă unită cu el abundă tot felul de plante de apă. Scopul lui Iochebed, când a pus coşuleţul în desişul de trestii, a fost probabil de a-l preveni să fie dus de apă. Unii comentatori au sugerat că Iochebed cunoştea locul unde prinţesa egipteană obişnuia să vină şi l-a aşezat acolo cu speranţa că mila ei putea să fie stârnită la vederea copilaşului frumos şi neputincios (vezi PP 243).