2:15 Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână.
Faraon a aflat. Dacă identificarea fiicei lui faraon cu Hatshepsut este corectă, întâmplarea aceasta trebuie să fi avut loc în ultimii ani ai regenţei ei, când autoritatea nepotului ei crescuse şi la scurt timp înainte ca el s-o înlăture şi să urce pe tron în mod formal ca Thutmose III. Fapta lui Moise a fost corect interpretată la curte ca însemnând o sfidare pe faţă a Egiptului şi s-a bănuit că şi-a propus să se aşeze el însuşi pe tron (PP 247). Soarta naţiunii era în mod evident în joc, şi Moise a fost condamnat de îndată la moarte. Timp de 40 de ani, Hatshepsut îl susţinuse pe Moise la curte, poate în ciuda temerilor din partea altor membri ai familiei regale şi, prin aranjamentul ca el să urce pe tron, fără îndoială că s-a plănuit să se întărească controlul ei asupra naţiunii. Dispariţia ei bruscă din istorie aproximativ pe vremea aceasta se poate datora cunoscutului ei sprijin pentru Moise.
Moise a fugit. Fuga lui Moise desigur că n-a fost uşoară. Graniţa de răsărit a Egiptului era păzită de la Marea Mediterană până la golful de Suez, printr-un sistem de turnuri echipate cu oameni, fiecare în legătură cu celălalt. O istorisire egipteană asemănătoare cu fuga lui Moise, cea a lui Sinuhe, un curtean al regelui Amenemhet I, care, din motive necunoscute nouă, a presimţit la moartea regelui că propria viaţă era în pericol, şi în consecinţă a fugit în Siria, unde a petrecut mulţi ani ca exilat. El face o descriere vie a pericolelor în legătură cu trecerea frontierei. Ascunzându-se pentru câtva timp într-un tufiş, ca să nu-l vadă străjerul, el a traversat noaptea. Înaintând într-un deşert, ar fi pierit de sete, dacă nu l-ar fi găsit nişte asiatici care i-au dat să bea apă şi lapte fiert. Nu avem un raport despre greutăţile suferite de Moise în timpul fugii sale, dar nu este o greşeală a se presupune că aceasta a fost o experienţă chinuitoare pentru unul care până aici cunoscuse numai luxul vieţii de la curte şi nu făcuse cunoştinţă cu suferinţa.
Ţara Madian. Aceasta este o expresie oarecum vagă, deoarece madianiţii au fost nomazi. Aşezările lor principale pare să fi fost în partea de est a golfului Aqaba, unde au fost găsite cele mai vechi inscripţii ale lor. Dar, din când în când, ei au migrat spre nord până la hotarele Moabului (Geneza 36,35; Numeri 22,4.7) şi spre apus în peninsula Sinai, care se pare că a fost ,,ţara Madian” în care a fugit Moise (vezi Exod 3,1; PP 247).