2:14 Şi omul acela a răspuns: Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe Egipteanul acela? Moise s-a temut şi a zis: Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.
Cine te-a pus pe tine mai mare? Acum n-a fost intervenţia lui, ci fapta sa de ieri care l-a expus pe Moise la mustrare. Nu există nici o asumare de autoritate judecătorească în simpla întrebare, ,,De ce loveşti pe semenul tău?”, numai dacă este legată de fapta din ziua precedentă. Violenţa dintr-o zi a făcut fără efect amabila stăruinţă din ziua următore. Influenţa spre bine pe care educaţia şi poziţia lui Moise l-ar fi putut face în stare s-o exercite asupra naţiunii sale, a fost pierdută tocmai prin fapta la care fusese îndemnat de simpatia lui pentru ei.
Moise s-a temut. Renunţând la supunerea sa faţă de Egipt prin fapta sa din ziua precedentă, pentru a fi acum lepădat de propriul său popor, Moise a ajuns într-o situaţie periculoasă. El era singur, fără prieteni.